Scriitorul Nicolae Breban adresează o scrisoare deschisă Ministrului de Externe al Poloniei

Scrisoare deschisă Domnului Ministru de Externe al Poloniei, Grzegorz Schetyna

Tipăreşte pagina

Recomandă articolul

Stimate Domnule Ministru, Am fost foarte neplăcut surprins să citesc următoarea declaraţie a domnului ambasador Marek Szczygieł: „Am fost foarte neplăcut surprins să citesc declaraţia domnului Nicolae Breban, preşedintele Consiliului consultativ al ICR, preluată în masă de presa din România, conform căreia în Polonia cineva poate fi impuşcat pentru exprimarea unor păreri sau aprecieri privind subiecte istorice. Consider nepotrivit ca persoane de calibrul domnului Breban, care se bucură de autoritate şi care reprezintă o instituţie precum ICR, să recurgă în discuţia purtată la nişte argumente atât de absurde şi evident neadevărate. Acest gen de acuzaţii la adresa Poloniei nu fac onoare unui scriitor, membru al respectatei Academii Române. Polonia reprezintă de mulţi ani un exemplu de ţară în care domină libertatea nestingherită de exprimare, garantată direct prin constituţie. Acest lucru este demonstrat de însăşi poziţia înaltă a ţării noastre în clasementele internaţionale referitoare la libertatea presei. Domnii Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, pentru care am un enorm respect, se află printre cei mai străluciţi intelectuali români, sunt persoane cunoscute şi respectate şi în Polonia. Va asigur, domnule Boroianu, că în ţara mea nu-i ameninţă nici un pericol. Am totodata rugămintea ca pe viitor, în fervoarea dezbaterilor publice, reprezentanţii ICR […]

Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati

Comentarii utilizatori

profesor iunie 17, 2015 la 12:37 am

N-am avut acces cateva zile la internet si va raspund cu intarziere. Nu pot spera sa va multumesc cu scurtul meu raspuns, dar nu este loc si nici nu-mi plac comentariile lungi.
1) Dl Gabriel Andreescu are si dansul „subiectivismele” sale, iar dl. Breban a incercat sa spuna romanilor ca nu sunt suficient de curajosi ca sa-l impuste pe Patapievici, deci in opinia sa dl Patapievici trebuia impuscat !
2) Limbajul d-lui Breban a fost vulgar (in discursul de la ICR) si ar trebui sa se rusineze … (eu cred ca a spus aceleasi lucruri si in acea intalnire de la Academie, dar probabil ca le-a spus in afara sedintei „formale”, de exemplu inainte sau dupa sedinta). In plus,la dl Breban au fost atacuri la persoana, in timp ce Patapievici (desi nu mi-au placut afirmatiile respective) vorbea in context general. Nu vreau sa-l scuz pe dl Patapievici dar cred ca fiecare dintre noi romanii a avut macar o situatie in care nu prea i-au placut „romanii” cu anumite „obiceiuri” …

Cititori curios iunie 13, 2015 la 5:51 pm

Stimate domnule @profesor,

Va citesc de multa vreme comentariile, a caror bunacredinta am apreciat-o chiar si atunci cand ma vedeam in situatia de a ma desparti de opiniile in mod evident inspirate de creditul nelimitat acordat anumitor „lideri de opinie”.

Marturisesc ca de data aceasta m-am simtit aproape deconcertat de maniera necritica si partinitoare in care va declarati adeziunea la tabara detractorilor scriitorului Nicolae Breban – desigur si de limbajul lipsit de nuantze (ca sa folosesc un eufemism) al ultimei Dvs postari.

De aceea imi permit, cu tot respectul necesar, sa va adresez doua intrebari, la care raspunsul Dvs consider ca ar fi de mare interes pentru cei nteresati de evolutia acestui „caz”. (Va cer scuze anticipate pentru caracterul lor naiv si nediplomatic.) Ele sunt urmatoarele:

1. Dupa ce ati citit articolul d-lui Gabriel Andreescu din acrst numar al revistei, mai continuati sa credeti ca Nicolae Breban ar fi comis vreo incitare la crima impotriva d-lui Patapievici?

2. In opinia Dvs, cine ar trebui sa se rusineze mai tare: dl Breban pentru declaratiile (desigur total neinspirate ca forma) facute la ICR impotriva actiunii d-lui Patapievici, sau dl Patapievici insusi, pentru celebrele iesiri la adresa poporului roman (reproduce in volumul „Politice”), care au stat la originea lansarii d-sale in cercul exclusivist al „marilor intelectuali” post-decembristi.?

Silv.-Dumitru iunie 13, 2015 la 1:23 pm

Scurt, textul de ieri nu l-aţi agreat, OK! Seriozitatea vă
obligă la mai mult decât vă convine dumnravoastră!
În această carte semnată de dl.Liiceanu ,,Politice\”, în paginile 63,53,34,64 şi 65 aveţi mărturia indirectă a autorului pe tema rolului ce ş-il doreşte ca istoric.Că un inginer ajuns, prin conjuncturi şi circumstanţe, asupra cărora era conştient că n-a putut avea influenţă, în poziţia de a-l premia pe dl.istoric, este nerelevantă şi te inspiră la aprecieri de felul ,,iartă-l căci nu ştie ce face!\”
Ghinionul acestui domn poartă mai multe nume: Harald Haarmann, Alexander Rodewald, Marjia Gimbutas,Larry Watts Miceal Ledwith.În ce priveşte povestea cu ,,împuşcatul\” am plăcerea de a vă recomanda lucrarea dlui. Tudor Vianu ,,Problemele Metaforei şi alte studii de stilistică\”.Bine, nici nu mă aşteptam să vă fie tuturor cunoscută, dar dacă n-aţi auzit nimic despre metaforă, cum vă permiteţi a avea păreri?

Comentariile sunt închise.