Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Scriitorul şi Puterea
din volumul în pregătire la Editura Cartea Românească
- 03-09-2015
- Nr. 788
-
Gheorghe CRĂCIUN
- RESTITUIRI
- 2 Comentarii
Editura Cartea Românească pregăteşte, pentru ediţia din acest an a Tîrgului Gaudeamus, alte două volume din seria de autor Gheorghe Crăciun. Este vorba despre reeditarea romanului Compunere cu paralele inegale şi despre volumul Scriitorul şi Puterea, volum ce conţine eseuri pe tema raportului dintre intelectual şi Putere, precum şi reflecţii despre puterea (şi, implicit responsabilitatea ce incumbă de aici) pe care o are – sau ar trebui să o aibă – cuvîntul scriitorului/intelectualului în spaţiul public. Se regăsesc aici eseuri apărute în Cu garda deschisă (Iaşi, 1997) şi Reducerea la scară (Piteşti, 1999), precum şi o serie de texte nepublicate anterior în nici unul dintre volumele antume ale scriitorului. Cartea de eseuri ce va fi lansată în această toamnă, cuprinde trei secţiuni: „Scriitorul şi Puterea“, „Puterea scriitorului“, „Concepte şi elite“. O afirmaţie a lui Gheorghe Crăciun, dintr-un interviu acordat lui Marius Chivu pentru Dilemateca, în 2006, m-a făcut să abandonez ideea reeditări tale quale a volumelor Cu garda deschisă şi Reducerea la scară. În interviul amintit, Crăciun se declară nemulţumit de arhitectura cărţii din 1997, pe care o consideră „prea improvizată pentru exigenţele (sale) de acum“ şi mărturiseşte că ar vrea „să o facă uitată“. Dat fiind că ne-am propus […]
Lumea- in definitia autorului- este un obiect ce trebuie să fie în permanenţă învins; un lucru cu autor necunoscut fara instructiuni de utilizare si intretinere s-ar putea continua in aceeasi logica.
Cu toate acestea o parte a lumii are a se revolta pentru ratiuni de observare, explicare, intelegere. Mai mult, etosul demiurgic aspira -poate chiar impotriva lumii- sa creeze nu se stie exact ce si in care scop. Privim si ne crucim piramide si cate si mai cate minuni ale lumii si inca nu stim la ce bun.
Lumii ca lucru probabil ca ii este indiferenta scurgerea timpului. Orizontul trecut-prezent-viitor fascineaza doar cateva fiinte ce refuza sa accepte ca, parte a lumii fiind, nu sunt decat simple obiecte. Ar fi eroic, daca nu ar fi trist, pentru oameni sa poata interveni eficace in mersul lumii, atunci cand cunoasterea lumii este invariabil incompleta. In plus, perspectiva limitata a duratei vietii, asa cum o cunoastem, introduce un criteriu de flexibilitate etica menit sa conserve viata oricum, cat se poate. Fapt este ca, in ciuda exemplului socratic ori a celui christic, de autolimitare a vietii intrucat nu merita sa fie traita daca nu respecta un fel anume asumat, exista si se manifesta un larg consens veterinar: cu cat mai multe ferme animale cu atat mai bine.
Tocmai in acest context vine scriitorul si protesteaza: nu stiu ce este lumea si nici care este viitorul ei dar nu vreau sa traiesc in ferma oricat de confortabil fizic si comod intelectual ar putea parea. Noroc insa ca specia scriitorilor este pe cale de disparitie iar statul cu functiile sale livreaza -predictibil si statornic- functionari. Desigur cu aptitudini creatoare.
Cufundarea în melancolie sau legitimarea cinismului sunt reacțiile pe care le generează acest text, la un sfert de veac de la scrierea lui. Aproape tot ceea ce s-a întâmplat în postdecembrism confirmă criza românească de identitate din epoca modernă. Eșecul modernizării noastre este monumental, homeric. Iar contribuția intelectualității la acest eșec este, de asemenea, monumentală, homerică. Chiar și I. Kant, pe patul de moarte spunea: ,,Este bine”…