Scrisoare de la Emil Brumaru catre Mircea Nedelciu

Draga Mircea Nedelciu, Ieri ti-am trimis, telegrafic, adica fara fir, banii pentru 50 exemplare ruinate. Pe adresa librariei pe care o excrochezi. Azi, aflind adresa ta, iti scriu cu capul plin de diazepam si cafea. Scrisoare de of si talanga. *** Ma simt infiorator in postul meu de corector. E o infernala buchiseala in texte stupide. Nici nu prea vad bine. Mai ales cu (vorbesc serios) ochiul sting. Toti hohotesc prin redactie. Sint batrin (45 de ani). Mi-e rusine, fac crize de isterie (rup creioane, urlu melodic), apoi cad in cehov, nu livresc, ci pur si simplu traiesc zecile de situatii citite cindva. *** Ti-am spus. Nu mai pot „lectura“ in romana. Nu pot! inseamna ca trebuie sa corectez. Deci am dat-o pe politiste frantuzesti. *** APEL DISPERAT Si aici vine durerea. De unde sa le iau? As fi in stare sa inghit mii. Pusti fiind, am infulecat vreo 3-4 ani (incepind din clasa a V-a) numai carti de aventuri. Am dorit sa ajung detectiv particular. Mai tirziu l-am creeat (vezi bine!) pe detectivul Arthur. Acum am revenit la aceeasi chestie. Te conjur fa un apel la toate cunostintele tale si fa-mi rost cu toptanul (sute, sute, sute) de S.A.S.*-uri, […]