Scrisoare deschisă adresată domnului ministru al Culturii, Daniel-Constantin Barbu

Muzeele româneşti, alături de alte câteva instituţii, sunt păstrătoare ale memoriei – locale, regionale, naţionale şi, în câteva cazuri, internaţionale. Din păcate, asistăm la un paradox: întotdeauna ne lăudăm cu ceea ce avem în imediata apropiere – cultura, în muzee căutăm ceea ce suntem, însă le finanţăm din ce în ce mai puţin. Până la urmă, problema se pune simplu – dorim sau nu să avem patrimoniu, înţelegându-se prin asta să avem memorie sau nu. În ultimii 20 de ani, societatea de consum care am devenit, alocă tot mai puţin timp şi bani pentru memorie în general, şi pentru cultură în special; sunt şi excepţii evidente, care demonstrează că muzeele reorganizate devin profitabile, în sensul numărului de vizitatori. Unul dintre aceste puţine exemple este Muzeul Naţional Bruckenthal din Sibiu care, după reorganizarea expoziţiilor, a redevenit cel mai important muzeu din România. Bineînţeles, pe lângă expoziţii, restaurarea, cercetarea, marketingul şi publicaţiile sunt obligatorii. Muzeele româneşti sunt încă în căutarea unor modele de succes; le-au tot căutat în Europa, în Statele Unite ale Americii sau, mai nou, în Asia. În ultimii ani însă, tot mai multe au găsit ceea ce căutau la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu. Şi… încearcă să folosească acest […]