Scrisoare deschisă către Domnul Andrei Marga, Președintele Institutului Cultural Român
- 10-10-2012
- Nr. 645
-
Cezar GHEORGHE
- ON-LINE - ACTUALITATE
- 5 Comentarii
Stimate Domnule Marga, Mă adresez prin această formă directă deoarece, pînă la recentele decizii luate în calitatea de președinte al ICR, vă consideram unul dintre foarte puținii politicieni „frecventabili“. Acest cuvînt înseamnă că nu aveam reacția imediată de repulsie pe care o am atunci când îi aud vorbind pe mulți dintre politicienii români. Vă consideram frecventabil bazîndu-mă pe evoluția dumneavoastră decentă ca ministru al Educației. De asemenea, avînd studii în domeniul literelor, dar și al filozofiei, am avut ocazia să cunosc activitatea dumneavoastră academică. Recent, recitindu-l pe Charles Sanders Peirce în vederea pregătirii tezei de doctorat, am citit prefața consistentă scrisă de dumneavoastră la volumul Semnificație și acțiune, pe care am găsit-o onorabilă. Așadar, avem „afinități“ comune și, cel puțin la nivel teoretic, ar trebui să putem dialoga. Însă să nu ne amăgim. Sînt foarte multe lucruri care ne despart. Dumneavoastră sînteți un membru proeminent al partidului aflat la guvernare, un zoon politikon. Sînteți responsabil pentru reflectarea socială a „imaginii“ Puterii. Ne despart biroul de conducere în spatele căruia stați și construcția instituțională pe care o conduceți. Reprezentați, așadar, unul dintre pionii decizionali ai Puterii. Mă adresez dumneavoastră în calitatea de simplu cetățean care nu a fost niciodată membru al […]
care-i de-o (parerea mea) feciorelnica naivitate: chiar credetz’ cum ca lui A.M.-i *chiar pasa* da chiar scrisoarea Dvs.?
Ca, daca raspunsul Dvs. e „nu”, io va-ntreb de *ce* atzi mai scris-o. Iar daca raspunsul Dvs. e „ba”, meretzi, *ca shi Marga*, de va *prostituatzi* pa tate shoselele politicei…
Numai bine & sanatate, eu nu va sunt „inamic”, da’ *nu intzeleg* rostu’ acestei intreprinderi,
Nea Marin
Nimic nu e mai caraghios decât să te consideri apolitic dar să te manifeşti partizan al… opoziţiei actuale. Impresia generală e că toată pledoaria nu e altceva decât dovada avocăţească în favoarea Sabrei Daici. Ne-am lămurit cum e cu critica. Dar hârtia suportă orice.
Nu cred ca e cazul sa va cereti scuze, domnule Cezar Gheorghe. Nu e niciun pleonasm. Dl. Marga are afinitati cu un domeniu, dvs. aveti afinitati cu acelasi domeniu, deci afinitatile dvs. sunt comune.Sigur ca era mai bine sa ziceti gusturi, dar nici asa nu e chiar cea mai importanta problema pe care o ridica articolul vs. Ah, slabiciunea pentru secundar si chiar secundarul cu iz de chichita al comentariilor de pe forurile noastre! felicitari pentru articol!
Este in regula. Mi-am permis aceasta licenta tocmai pentru a sublinia ca in acest sens afinitatile se reduc doar la interesul pentru o disciplina – filosofia. Insa afinitatile nu sunt si elective in acest caz. Numai cadrul disciplinar coincide. Abordarea disciplinei si convingerile politice si morale sunt evident diferite. De aceea, am subliniat apoi lucrurile care ne despart. Pessoa incalcă reguli gramaticale pentru a sublinia un paradox. El spune: ” În proză e mai greu să te «celălaltizezi»“. Licenta mea explica tocmai starea de absurd a lumii politice in care se misca domnul Marga. Deci pentru o absurditate sociala este nevoie de o absurditate gramaticala. Daca va multumeste, iata, pun afinitati intre ghilimele.
„avem afinitati comune” Bravo!