Dragi colegi din PEN Turcia,
Sub comunism, scriitorii din România au cunoscut dictatura, cenzura, îngrădirea libertăţii de exprimare, scrisul esopic, arestul la domiciliu, interzicerea drepturilor de publicare ş.a. În anii ’70, dar mai ales în anii ’80, politica lui Nicolae Ceauşescu şi a cîtorva apropiaţi a făcut ca viaţa în România să fie irespirabilă. Toate mijloacele de informare erau controlate, informaţiile trucate, evenimentele distorsionat prezentate sau ascunse. Din cauza regimului opresiv, scriitori importanţi au fost nevoiţi să ia calea exilului; Paul Goma, Dorin Tudoran, Norman Manea, Matei Vişniec sînt doar cîţiva dintre ei. Alţi scriitori au ales să rămînă şi să lupte din interior împotriva regimului totalitarist, Ana Blandiana, prima preşedintă PEN România după Revoluţia din 1989, Mircea Dinescu, Doina Cornea fiind numele cele mai cunoscute în afara graniţelor României.
Din aceste motive, poate mai accentuat ca în cazul altor organizaţii afiliate la PEN International, PEN România înţelege perfect actuala stare dramatică din ţara dumneavoastră. La această empatie se adaugă situarea noastră regională apropiată şi trecutul istoric cu multe elemente în comun.
Am constatat că scrisorile de protest adresate autorităţilor turce nu se soldează cu răspunsurile aşteptate. În urmă doar cu cîteva luni, în 25 martie, PEN International se adresa primului ministru turc de atunci Davutoğlu, atrăgînd atenţia asupra derapajelor grave de la exercitarea drepturilor la liberă exprimare, supravegherea fără mandat, blocarea repetată a Twitter, Facebook şi YouTube, cenzurarea şi interzicerea unor cărţi, anchetarea, în luna februarie 2016, a scriitorului Atalay Girgin, acuzat că l-ar fi insultat pe preşedintele Erdogan într-o carte-fabulă, Lağımpaşali. Situaţia descrisă în martie, cu reprimarea libertăţii de exprimare online, cu arestarea şi reţinerea a zeci de scriitori, jurnalişti şi academicieni – printre care Can Dündar şi Erdem Gül sînt numele cele mai cunoscute –, era intolerabilă la acea dată deja. Ceea ce se întîmplă acum este însă amplificat într-un mod inacceptabil. Scrisorile de protest adresate preşedintelui Turciei, Erdogan, se pare că nu au nici un efect. În aceste condiţii, noi, membrii PEN România, ne adresăm vouă, colegii noştri din PEN Turcia, în semn de solidaritate şi de înţelegere.
Cînd autorităţile din propria ţară devin duşmani ai intelectualilor, mîna întinsă din afară este bine‑venită. Pentru intelectualii din România anilor de dictatură, sursele media credibile s-au aflat în afara graniţelor ţării, la München şi la Paris. Am fost, mai ales în anii ’80, oprimaţi, înfometaţi, îngrădiţi, dar, pe diferite căi, schimbul de informaţii a putut funcţiona şi a însemnat o gură de oxigen salvatoare. Regretăm că, periodic, omenirea naşte personalităţi accentuate care distrug destine şi omoară în sensul literal al cuvîntului.
Vă oferim deci sprijinul nostru moral şi comunicaţional. Vom fi alături de PEN International în toate acţiunile care vor viza deblocarea situaţiei dramatice a scriitorilor şi jurnaliştilor din ţara dumneavoastră. Puteţi conta pe noi.
Cu sinceră şi preocupată îngrijorare,
PEN România