Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Scrisoare (deschisă) despre umanism
- 23-10-2015
- Nr. 795
-
Observator Cultural
- Actualitate
- 8 Comentarii
Ani buni, romancierul Radu Aldulescu a fost găzduit într-o cameră din Sediul Filialelor Bucureşti ale USR. A fost. Săptămîna trecută, fără multe ocolişuri, voci din conducerea Uniunii i-au adus la cunoştinţă că va fi nevoit să părăsească încăperea care îi slujea de adăpost. Din motive instituţionale, pare-se, Uniunea nemaifiind capabilă să plătească modica sumă de 800-900 de lei care reprezenta chiria pentru imobilul ultracentral, cu şase camere, concesionat de la stat. În data de 14 octombrie, Radu Aldulescu a primit o înştiinţare prin care i se punea în vedere să elibereze spaţiul ocupat (formularea aparţine USR). Însă nu s-a terminat aşa. Un grup de oameni (printre care mă număr) au pornit o acţiune în sprijinul scriitorului. Acţiune care s-a numit, simplu, Pentru Aldulescu. O serie de gesturi umane, menite să salveze un om dintr-o situaţie cel puţin ridicolă, aceea de a locui pe stradă în pragul iernii. Oameni din lumea culturală şi nu numai, motivaţi de simplul umanism al înţelegerii faptului că situaţia grea a unui om necesită mai întîi o rezolvare, şi abia mai apoi o discuţie detaliată despre instituţii şi rolul lor (uneori ciudat) în viaţa oamenilor, au sărit în ajutorul romancierului. S-au făcut donaţii în conturi, […]
… legate de situatie: 1. Daca dl. Manolescu era om de suflet, platea chiria aia modica din pensia lui de diplomat, care nu-i mica deloc. De ce n-a facut-o? 2. Daca dl. Aldulescu a castigat banuti buni din premii, putea sa-si ia o casuta, ceva, undeva, la fel ca ceilalti 99% din cetatenii Romaniei. Mie mi-as fi jena sa stau pe spinarea altora, din mila altora, mai ales de la o varsta incolo. 3. In aceasta situatie trista nu are ce cauta talentul literar al subiectului Radu Aldulescu – putea sa fie in locul lui si femeia de servici, nu aici e problema, ci la modul cainesc de a-i arata unui om usa in prag de iarna cand stii ca depinde de tine sa nu-l dai afara. Ce inseamna 800-900 de lei pe luna pentru USR, cand scriitorii dau 100 lei/an cotizatie si mai e si timbrul literar care intra la bugetul Uniunii? (ma rog, intra cum intra, dar intra). Eu m-as intreba mai degraba de ce USR renunta la o cladire pe care o folosea in conditii atat de rezonabile? Ce se face cu banii USR?
(probabil la ultima intrebare ne-am intoarce la proiectele paguboase si premiile oneroase girate in anii manolescieni. Ma rog, nu-i poti cere unui scriitor sa fie si contabil, dar macar o viziune de ansamblu si de perspectiva tot poti sa-i ceri – ba chiar esti obligat sa-i ceri, un scriitor fiind, nu-i asa, visatorul nebun care schimba lumea in ceva mai bun).
Da, domnula Sclava, m-am dumirit. Asta se numeste conflict de gust. Va urez sa fiti fericit cu gustul dumneavoastra estetic. Si, poate, sa-l luati in spatiul dvs. locativ pe dl Aldulescu.
„Greierasul Aldulescu” este cel mai important romancier roman contemporan. Nu va dati cu parerea unde nu va pricepeti. Ramaneti la nivel de specialist in spatii locative si responsabil cu cartea de imobil, asteptand revitalizarea sindicatelor. In rest, cartile lui Aldulescu, ca si ale altora, se gasesc in magazine numite librarii. Intrati cu grija, lasandu-va la o adica bocancii la intrare, luati o carte de pe raft, trageti-va intr-un colt, si, cu prudenta cuvenita, deschideti-o. Nu de acolo! Acela e cotorul, il rupeti degeaba, domnule, o sa strige pe buna dreptate librareasa. Poate chiar eu o sa fiu aceea. Dupa ce, cu ajutorul unui cunoscator (se numesc cititori) ati deschis-o – ati vazut, nici nu e nevoie de patent – cititi de la stanga la dreapta si de sus in jos, ca pe flaconul de diazepam.
„Greierasul Aldulescu”… saracii de noi.
Inca ceva, stimabile si onorabile: Uniunea pe care o aparati chiar n-are nevoie de asemenea aparatori. Nici domnul Manolescu.
De fapt, Carmen Musat – si imi cer scuze pentru echivocul primei formulari – este o persoana cu totul valoroasa. Ea chiar construieste ceva, si o opera critica, si o revista. Ca valoare e mult deaupra greierasului Aldulescu . Si asta e.
Intru-totul de acord cu NEDUMERITUL!
Evident ca Aldulescu e un scriitor cunoscut, poate chiar bun. Dar mai sint in Romania scriitori, o suta macar mai buni ca Aldulescu. Ei unde locuiesc? Ei din ce traiesc? Ma tem ca ei lucreaza, ca au cite un loc de munca unde se duc ca orice om obisnuit, transpira pentru un salar, şi au facut efortul sa ceara sau ca isi cumpere, din economii muncite, o locuinta. Mi se pare stupid ca vina pentru starea de greieras a dlui Aldulescu sa pice si acuma in capul Uniunii. E tendentios. Dupa rationamentul asta, dna Carmen Musat ar trebui sa il ia la ea acasa, ca de, are casa. Iar ea sa ceara o vila de la Uniune, pentru ca este un scriitor tot asa de important ca Aldulescu.
Incetati va rog frumos sa raspinditi cu o revista asa de respectabila ideea ca tot raul din Romania vine de la Uniune, de la Manolescu, iar Aldulescu ar fi un ingeras . Sa fi muncit, sa isi fi cumparat casa, sa fi cerut din vreme casa de la cine are, adica de la spatiul locativ al Bucurestiului etc. E scandalos cum transformati totul intr-un proces contra Uniunii.
de ani , cu volume publicate , scenarii de filme si premii nu de neglijat poate ca dl. Aldulescu ar fi trebuit sa fie mai prevazator. Dar asta e treaba D-sale. Ma surprinde ca domni realizati ca Liiceanu , Plesu , ori Patapievici nu sar in ajutortul urgisitului de catre Garbea/Manolescu.Unita mai e si tagma celor care traiesc din scris!
Radu Aldulescu este un mare scriitor, care a stat la mana unei institutii nepasatoare, gonflata de egoul presedintelui si vicepresedintelui, Nicolae Manolescu si Gabriel Chifu. USR, in cazul Aldulescu, l_a tratat pe Aldulescu ca pe un vagabond simpatic, cu oaresce talent. Nu exista mila sau solidaritate la USR, doar o conducere urata, cainoasa.