Scrisoare deschisă ministrului Educaţiei, Tineretului şi Sportului din România

Situaţia predării limbilor clasice, latină şi greacă veche, în învăţămîntul liceal românesc, îi îngrijorează nu numai pe toţi umaniştii români de frunte, ci şi pe instanţele Uniunii Europene, ca şi pe lectorii străini, proveniţi din ţările Uniunii Europene, care predau la Universitatea din Bucureşti. Justificarea predării limbilor clasice în licee este uşor de demonstrat. Menţionăm doar cîteva repere, de altfel bine cunoscute: n Limba română este, dintre limbile neolatine (romanice), cea mai apropiată de latină, în materie de gramatică. n Rolul formativ al limbii latine este, de asemenea, evident. Latina constituie matematica ori, altfel spus, algebra ştiinţelor umanistico-sociale. n Terminologia ştiinţifică din toate domeniile comportă, în proporţie covîrşitoare, cuvinte de origine greacă şi latină. n Limbile clasice vehiculează mentalitatea unei societăţi, care a făurit conceptele de democraţie, legalitate etc. Ele au slujit şi slujesc încă propagării valorilor fundamentale ale um-anităţii, inclusiv ale creştinismului.   n Există, pe teritoriul ţării noastre, zeci de mii de documente în limba latină, încă netraduse şi chiar necitite. Pe de altă parte, din perspectiva procesului internaţional actual de integrare europeană, aflat în plină desfăşurare istorică, forurile internaţionale implicate evidenţiază, prin luări de poziţie oficiale, faptul că ereditatea latină joacă în cadrul acestui proces un rol […]