Scrisoare fara post scriptum

  • Recomandă articolul
Domnule Shafir, Aveti perfecta dreptate: retragerea mea „sub cort“ a fost o prostie, o gogomanie. Nu e prima oara cind o spun, am afirmat-o raspicat si in ultimul „sotron“ in care vorbesc despre Paul Goma. Ati vazut ca si acolo folosesc acelasi cuvint: gogomanie. imi recunosc eroarea, iar pentru asta am fost pedepsit de viata, de desfasurarea ulterioara a evenimentelor. in lupta impotriva regimului ceausist am jucat mult timp, dupa cum bine stiti, un rol mult mai important decit mi se recunoaste acum. Ei bine, dupa retragerea asta orgolioasa (desi motivata, am scris destul si despre asta!) m-am trezit pe buna dreptate marginalizat. Am vrut sa reintru in lupta – la spartul tirgului! – propunind infiintarea unei asociatii a scriitorilor din exil. Monica Lovinescu, care se simtea in primejdie de-a fi exclusa (si aici am gresit propunind drept conditie pentru cooptare publicarea macar a unei carti – ea nu publicase nici una), a reusit sa-l monteze pe Goma impotriva proiectului. Ma rog, a fost o situatie complexa, nu e locul aici de-a redeschide un proces. Desi aveam sanse ca pina la urma sa cistig partida (din fericire au izbucnit evenimentele din decembrie 1989 si proiectul nostru devenea ridicol), mi-am dat […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.