Scrisoarea unui nou-născut către prim-ministrul său

Vă salut, domnule prim-ministru!   Sînt un nou-născut din România. Nu sînt încă cetăţean, pentru că părinţii mei nu au reuşit să-mi obţină codul numeric personal. E de la sine înţeles că n-am nici certificat de naştere. Sînt, cum ar veni, un cetăţean virtual. Încă. Aşadar, pot să spun ce cred şi nu ce trebuie. Ce puteţi să-mi faceţi? E tare greu în ţara dumneavoastră. Cum, ce? Totul. Ştiţi, cînd am văzut lumina zilei, în loc de „Bun venit!“ sau „Ce copil frumos!“ sau „Totul este bine“, am auzit o voce subţire care îi spunea mamei să nu uite să returneze trusa epidurală. Eu nu ştiu ce e aia, dar cred că mama ştia, pentru că a zis, printre gemete, că da, o aduce. N-o să vă spun cum mă cheamă, pentru că am auzit că e mai bine să rămîn anonim. Şi n-o să vă spun nici la ce maternitate m-am născut, pentru că există nişte chestii care se cheamă consecinţe. Eu nu ştiu ce sînt, dar am înţeles că nu e de bine dacă trebuie să le suporţi. Am văzut că toată lumea se teme de ele. Şi doamnele de acolo, de la sala de naşteri, aveau nişte […]