Sculpturi in zapada (viata de roman)

Amélie NOTHOMB Attentat Editura Albin Michel, Paris, 1997, 208 p. Daca Lydie Salvayre se desfasoara pe hirtie ca un uragan, Amélie Nothomb – scriitoare de numai treizeci si doi de ani, dar cu un Mare Premiu al Academiei Franceze la activ – se straduieste sa antreneze cititorul intr-un joc de-a „opritul clipei“. Cartile ei se scriu pentru a celebra un deznodamint inscris in piatra, imortalizind cite un moment care fringe, uneori definitiv, traseul unei vieti. Propozitiile scurte, alerte, incadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetari revelatoare bine plasate, inlantuite cu un desavirsit simt diegetic, constituie o armata disciplinata care inainteaza spre inamic si care, in clipa ridicarii sabiilor, isi trage rasuflarea, priveste obiectivul, pentru a-si inchide apoi acolada. Amélie Nothomb, cea mai bine vinduta scriitoare franceza a momentului, pare sa fi avut succesul drept unul dintre obiective: impinge cititorul de la prima pagina in interiorul pesterii magice pline cu nestemate. Traseul strabate surpriza dupa surpriza, iar ghidul stapineste la perfectie, nici nu se putea altfel, arta conversatiei. Romanele ei sint biografiste, autoironice, frumoase (calitate ce prezinta destule inconveniente, intrucit de la un punct incolo o carte frumoasa poate plictisi daca nu-si provoaca frumusetea la duel ucigind-o) si crude, la […]