Se strînge laţul, Naşule!

Se făcea odată că pe o insulă virgină acostase o corabie cu mateloţi procurori. Era în timpul căpităniei unui marinar destoinic, care ştia să navigheze în ape tulburi. Într-una dintre plecările pe mare, cînd pe acasă mulţi huhurezi şi dobitoace trăncăneau despre bogăţiile familiei sale, cel poreclit Il Comandante s-a făcut că nu vede desantul supuşilor săi în pădurea deasă, plină de capcane, a Naşului. Mai atent cu rechinii, a lăsat echipajului său dreptul de a se juca pe mal cu plevuşca. Această poveste nu e de cînd e lumea, e nouă şi aparţine ca-nonului ştiut. Respectă sintagma „de n-ar fi, nu s-ar povesti“ şi se desfăşoară la zi, pe toate canalele media şi e fără sfîrşit. Nu e departe, e aproape de noi, prin locuri bănuite. Duşmanii săi din Amiralitate caută să-l schimbe, şi de asta face orice să provoace spectacol. E un bun scenarist, a învăţat de mic că acolo unde nu-i conflict nu e poveste. Şi aşa se explică episodul „Penescu&arbitri“, dintr-un lungmetraj ce va dura nu cît Tînăr şi neliniştit, doar atît cît e nevoie. Dar cu sfîrşit în toamna electorală. Aţi ghicit insula? E sediul FRF, o instituţie autodeclarată deasupra legii. Vă mai amintiţi, probabil, […]