Secretul lui Mihai Pascu

S-a stins din viata Mihai Pascu, secretar de redactie al Romaniei literare in ultimele trei decenii, multa vreme sub comanda lui Roger Cimpeanu, apoi singur, dupa ce colegul lui mai virstnic se imbolnavise grav. I-am cunoscut pe amindoi in anii ’80, cind am fost colaborator frecvent (intr-o vreme – saptaminal) al revistei. Mihai Pascu era un munte de om: inalt, masiv, bucalat, cu un aer de urs pasnic, de bunic blajin (desi cred ca n-avea pe-atunci decit vreo patruzeci de ani). Discret, retras, tacut. Serios, de incredere, fidel, din specia rara a celor pe care te poti baza fara nici o ezitare. Nu-l interesa absolut deloc sa iasa in evidenta. Dimpotriva, parca grija lui principala era sa nu fie bagat in seama. Cind vorbea, o facea cu propozitii scurte, economicoase, precise, rotunjite ceremonios. Politicos, deferent, parca-si cerea scuze ca indrazneste, dar – in acelasi timp – avea un aer linistit, de om sigur pe ce are de spus. Nu se aventura in afirmatii cu mari pretentii culturale, desi disimula un cititor competent si pasionat (era absolvent de istorie). Comunicind minimal, reusea – totusi – sa-ti transmita ca te urmareste, te intelege, te pretuieste. Sub aparenta de taciturn, de distanta rezervata, […]