Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Secretul maestrului de ceai
Yasushi INOUE - Maestrul de ceai
- 26-06-2015
- Nr. 778
-
Rodica GRIGORE
- Literatură
- 1 Comentarii
La începutul veacului al XVII-lea, preaputernicul Toyotomi Hideyoshi, cel care, pe urmele predecesorului său Oda Nobunaga, unificase provinciile japoneze, îi cere maestrului de ceai Sen no Rikyū să-şi ia viaţa prin sinucidere rituală. Fără să solicite iertarea, fără să încerce să obţină amînarea pedepsei şi fără ca vreunul dintre apropiaţii săi să reuşească să înţeleagă ceea ce se întîmplase, de fapt, şi ce anume determinase furia conducătorului, Maestrul Rikyū se sinucide. Pornind de la acest fapt istoric real, scriitorul nipon Yasushi Inoue (1907-1991) ima ginează, în cartea sa intitulată Maestrul de ceai, peregrinările, întîlnirile şi visele revelatorii pe care le are, vreme de treizeci de ani după moartea învăţătorului său, unul dintre discipolii acestuia, Honkakubō, de la templul Mitsui-dera. Iar cititorul va avea în faţă un text neobişnuit, aparent extrem de simplu, dar foarte dens şi plin de învăţăminte, în care, spre surprinderea (ori dezamăgirea) celor avizi de acţiune, au loc puţine întîmplări; şi în care adevăratul protagonist este arta ceaiului. Arta ceaiului şi arta lecturii Ceaiul a ajuns în Japonia odată cu budismul, adică încă din secolul al VIII-lea, cînd îi însoţea/ajuta pe călugări în timpul lungilor ceasuri de meditaţie. Însă abia din secolul al XII-lea, cînd Eisai impune […]
Cind s-a hotarit sa imprastie ceata prejudecatilor si sa ne faca mai apropiat spiritul japonez, lui Okakura nu i-a trebuit mai mult decit o ceasca de ceai. „The Book of Tea” este ea insasi un exemplu de ‘ceism’.
„Teaism […] is essentially a worship of the Imperfect, as it is a tender attempt to accomplish something possible in this impossible thing we know as life.
The Philosophy of Tea is not mere aestheticism in the ordinary acceptance of the term, for it expresses conjointly with ethics and religion our whole point of view about man and nature. It is hygiene, for it enforces cleanliness; it is economics, for it shows comfort in simplicity rather than in the complex and costly; it is moral geometry, inasmuch as it defines our sense of proportion to the universe. It represents the true spirit of Eastern democracy by making all its votaries aristocrats in taste.”