Semnal editorial

–  În De gustibus. Breviar de gastrosofie, Mădălina Diaconu continuă o tendinţă (re)deschisă în filozofie de autori precum Michel Onfray (La raison gourmande), recuperînd acele teme aflate într-o relaţie mult mai apropiată cu viaţa cotidiană. Prin seriozitatea cercetării, cartea sa este însă mai apropiată de eseul lui Michel Serres, Les cinq sens. Atenţia autoarei nu se îndreaptă neapărat spre actul de a găti, ci spre ceea ce numim sensorium. După Despre miresme şi duhori. O interpretare fenomenologică a olfacţiei (2007), autoarea scrie un studiu despre simţul gustului, mai exact despre rezolvarea unei probleme: tăcerea filozofiei în privinţa acestei teme. „Cartea de faţă interoghează motivele acestei tăceri [precizează autoarea], care este cu atît mai surprinzătoare cu cît simţul gustului şi aşa-numita «artă culinară» au intrat în ultimele decenii în obiectul deopotrivă al artiştilor şi al ştiinţelor umane şi al ştiinţelor umane“ („Cuvînt înainte“). Cartea Mădălinei Diaconu „continuă seria unei estetici secundare“ şi urmează să fie completată cu un studiu despre estetica tactilităţii.   De gustibus. Breviar de gastrosofie Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, Iaşi, 2013 – Roxana Patraş ne propune prima monografie critică din spaţiul românesc despre Algernon Charles Swinburne, „cel mai «european»“ şi, în acelaşi timp, „cel mai american“ dintre […]