Semnul cercului

  • Recomandă articolul
Nu demult, am descoperit uimit hazarduri care, repetîndu-se, au început să facă… sens. La început, ele m-au derutat, apoi m-au amuzat, pentru a sfîrşi prin a mă nelinişti şi, în ultimul timp, a mă linişti. Numeroase sînt „mesajele“ care au cunoscut evoluţia aceasta. Cînd am ajuns în Franţa, am stat cîţiva ani pe bulevardul Strasbourg, anul trecut am găsit un apartament în Normandia, pe strada Strasbourg. La venirea în Franţa, mă duceam des în vizită la Emil Cioran, pe strada Odéon, şi recent am început să am legături strînse cu librăria care se află la parterul casei sale, 21 rue de l’ Odéon… Tot atunci îl vedeam regulat pe Petrika Ionesco, şi acum, după trei decenii, ne regăsim. Încă alte semne îmi apar, dar nu vă voi obosi enumerîndu-le! După surpriza iniţială, cînd mi s-au părut a fi confirmarea  „eternei reîntoarceri“, frecvenţa lor mi-a dat impresia că, astfel, se reunesc punctele ce desenează, progresiv, o circumferinţă, că am intrat sub semnul cercului, pe care premiul de azi îl închide. Aceasta mă onorează şi mă bucură. Opera omnia – termen nobil pentru a consfinţi închiderea cercului. Cercul e perfect şi, în seara aceasta, mă pot „obiectiva“ pentru a-l privi din exterior. Cercul […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.