Sensul fericit al inovatiei

Mihai IGNAT kleinpoeme Editura Aula, Brasov, Colectia „Frontiera“, 2004, 48 p. Volumul din 2004 al lui Mihai Ignat, kleinpoeme, nu aduce un sound nou, dimpotriva. Si bine face, pentru ca poezia lui Mihai Ignat – incepind cu debutul in volumul colectiv Tablou de familie si continuind apoi cu seria cartilor avindu-l ca personaj pe Klein (Klein, 1995, Eu, 1999, Klein spuse, 2001 si Poeme in doi, 2003) – se identifica cu un anume stil sau mai corect spus ritm poetic, sincopat, care intii intriga, iar mai apoi place. Un ritm de improvizatie jazzistica, ascutit, rupt, dar, de fapt, tinind intr-o surdina bine controlata notele tandre si sentimentale: „rostul meu e/ sa nu fiu/ sentimental“ (Frumusetea inca merge pe jos). Unul dintre secretele formulei se intrezareste chiar in titlul de mai sus: frumusetea care inca merge pe jos inseamna tocmai acest echilibru poetic personal intre, pe de o parte, simbolismul marilor teme/ metafore si, pe de alta, biografismul extrem/ minimalist. Mica distanta este favorizata si de inventarea personajului Klein – firul de legatura al mai multor volume succesive –, care permite jocul mai multor voci lirice (persoana I, a II-a sau a III-a). Interesant e ca in volumul de fata, cu […]