SFada cu literatura. Ana-Veronica Mircea – un debut prea întirziat

Editura Nemira şi Jurnalul SF au fost în anii ’90 ai secolului trecut principalii vectori prin care ficţiunea speculativă din România era dusă mai departe sub permanenta provocare a sincronizării cu SF-ul mondial. Dacă o revistă „moare, dar nu se predă“, iar Jurnalul SF a avut şi acest principiu, o editură de prima linie are o responsabilitate mai mare şi supravieţuirea ei ţine de şi cu această responsabilitate, iar Nemira este exemplul cel mai bun. Ajunsă în prima linie a editurilor româneşti în principal prin colecţia Nautilus dedicată publicării capodoperelor SF-ului mondial, Nemira şi-a dovedit fidelitatea pentru cititorul român oferind şansele publicării în volum unui şir de autori români de science şi speculative fiction. Însă cu trecerea în noul mileniu şi cu schimbările de paradigmă literară intervenite atunci, simbioza dintre autorii români şi Nemira a fost întreruptă, în aşteptarea unor noi semne ale timpului, care să o revitalizeze. Ana-Veronica Mircea, prin volumul său de debut, Floarea de loldilal, pare să fie un astfel de semn. Fiind una dintre puţinele femei aventurate în ficţiunea speculativă în paginile Jurnalului SF deodată cu nebunia cyberpunk, Ana-Veronica Mircea a fost o prezenţă cu o voce proprie din ce în ce mai uşor de recunoscut […]