SFada cu literatura. Antologia „Argos Unu“ – o nouă lectură

Spre deosebire de Antuza Genescu şi Ştefan Ghidoveanu, Michael Haulică preferă să respecte numai definiţia de dicţionar a „antologiei“, cea care înseamnă alegere dintre texte deja publicate, şi dă în Argos Unu zece proze foarte diferite între ele ca sub-gen, temă, stil. Ce îl apropie ca antologator pe Haulică de Genescu şi Ghidoveanu este spiritul incluziv, suprageneraţional, astfel că dintre cei zece autori prezenţi în antologie, trei sunt optzecişti (Marian Truţă, Aurel Cărăşel, George Lazăr), patru sunt nouăzecişti (Radu Pavel Gheo, Dănuţ Ivănescu, Doru Stoica, Marian Coman), iar trei au debutat în anii 2000 (Ştefana Czeller, Oliviu Crâznic, Andrei Gaceff). S-ar mai putea spune, şi Michael Haulică o spune, că Argos Unu acoperă în întregime intervalul fantasticului, de la miraculos către straniu, prin sub-genurile sf, fantasy, realism magic, horror etc. Aş propune o altă cheie de lectură pentru antologia lui Michael Haulică, una care să ţină cont mai mult de poetica sa de scriitor, nu de conştiinţa şi gustul său de redactor – el conduce revista Argos. Într-un fel, chiar Michael Haulică sugerează cititorului cunoscător al volumelor sale Transfer, Madia Mangalena sau Despre singurătate şi îngeri (pentru a numi la întâmplare doar trei) să se lase „în voia simţurilor, a […]