SFada cu literatura. Antuza Genescu şi antologiile ei
- 25-07-2014
- Nr. 732
-
Cătălin BADEA-GHERACOSTEA
- Rubrici
- 0 Comentarii
Într-o discuţie pe care am avut-o recent cu Michael Haulică, „antologia“ ca entitate ideală şi „întipăririle“ ei concrete ne-a dus la un frumos schimb de idei contradictorii. Ce este o antologie, cine o face, de ce şi cum? – iată întrebările la care laissez-faire-ul meu s-a văzut combătut de rigorismul interlocutorului. Da, sunt de acord că o antologie este „un florilegiu“ obţinut după o grilă de lectură subiectivă aplicată pe mult mai multe texte decât va cuprinde rezultatul final (cu exemplul cel mai potrivit înBest Of-ul prozei scurte româneşti după 2000, sub vederea lui Marius Chivu). Nu, nu sunt de acord că o carte de proze scurte tematice sau care exemplifică gustul unei anumite persoane într-ale literaturii de gen, nu se poate numi „antologie“, ci numai „culegere“. Mai ales că, pentru literatura sf&f din România, cu intrinseca ei contrazicere statistică – ar fi literatură de consum dacă într-adevăr s-ar publica mult mai multe titluri şi s-ar vinde în mii şi zeci de mii de exemplare – eu mă bucur de fiecare carte apărută, nu numai pentru că există, ci şi pentru că în puţinătatea asta anti-consumistă, apar mai multe cărţi bune decât proaste. Şi atunci, definiţia à la Roumaine aş […]