SFada cu literatura. „Argos doi“. Aceeaşi lînă de aur

În acest moment, sectorul/secţiunea/partea sf din fantastica românească se află sub asaltul celor din fantasy, horror şi al rudelor acestora. Totuşi, de partea sf-ului se găsesc doi vajnici apărători fără atitudine de victimă, Marian Truţă şi Michael Haulică, fiecare fiind redactor-şef la cîte două publicaţii de gen, revistele Nautilusşi CPSF, respectiv Galileo şi Argos, poziţii pe care le-au cîştigat prin activismul lor din ultimele decenii şi, bineînţeles, prin calitatea propriilor scrieri. Nu este întîmplător, deci, că ambii se găsesc pe listele de nominalizări de la Convenţia Naţională de SF&F – care se va ţine la Suceava, între 18 şi 20 septembrie – inclusiv la categoria „antologator“. Argumentul pentru Michael Haulică sunt antologiile Argos, iar despre Argos doi vă voi vorbi în rîndurile care urmează. Constituită pe acelaşi principiu ca Argos unu – cele mai bune proze scurte publicate în revista omonimă –, Argos doi cuprinde numai texte care se înscriu în poetica sf, ceea ce este, după cum am spus mai sus, un gest defensiv. Pentru că nu există concesii estetice, Argos doi trece, din punct de vedere literar, sf-ul românesc într-o ofensivă pentru recucerirea atenţiei publicului larg. În introducerile pe care le face fiecărui autor în parte, Michael Haulică […]