SFada cu literatura. Camelia Pantazi Tudor visează China imperială

Prima carte de ficţiune a Cameliei Pantazi Tudor, New Beijing, apărută la Eagle Publishing House la sfîrşitul primăverii 2012, este recomandată ca „un roman modular“ de către Mihail Grămescu, pe a patra copertă a volumului. Este posibil – pentru intenţia autoarei, mai ales cu formaţia sa secundară de istoric – ca această cheie de lectură să fie o sabie cu două tăişuri, simplificând acolo unde deja simplitatea era deja prezentă, accentuînd sugestiile narative pînă la explicitarea propriu-zisă.   Ordinea lecturii în New Beijing contează, iar pentru o mai bună receptare a cărţii, îmi permit să recomand o citire dublă, prima – da capo al fine, a doua – la libera alegere. Nici nu este greu fiindcă între coperţile cartonate – Editura Eagle reuşeşte din nou să dea o carte frumoasă ca obiect – cele 13 proze scurte se întind cu puţin peste 110 pagini.   După lectura liniară pot concede un crescendo în tentativa fabulatorie a autoarei, chiar pînă la apropierea de roman. Însă nu eticheta contează, iar simplificarea narativă riscă să şteargă ceea ce ar fi cîştigul cărţii ca întreg şi anume atmosfera, un cîştig provenit dinspre tehnica discursivă, brută fără a fi rugoasă, simplă fără a fi rudimentară, […]