SFada cu literatura. Capilaritatea fantasticului la Dănuţ Ungureanu
- 18-09-2015
- Nr. 790
-
Cătălin BADEA-GHERACOSTEA
- Rubrici
- 0 Comentarii
Volumele Însemnările damei de silicon (Nemira, 2014) şi Urme de sfinţi (Tritonic, 2014) deschid o conexiune cu totul specială, direct în faţa cititorului, între jurnalistul şi scriitorul de notaţie a cotidianului, Dănuţ Ungureanu, şi scriitorul de thriller şi sf, cu acelaşi nume. Dacă jurnalistul şi scriitorul realist s-a putut desfăşura în voie în volume ca Români deja deştepţi (Tritonic, 2013), cel de sf de aventuri are state vechi cu romanul Aşteptînd în Ghermana (prima ediţie, Nemira, 1993) şi prozele scurte din Marilyn Monroe pe o curbă închisă (prima ediţie, Adevărul, 1993), urmate de cele din Basme staţionare (Bastion, 2008). Posesor al unei conştiinţe artistice foarte lucide, stăpîn pe meşteşugul său pînă la a-şi permite artizanatul scenariilor de televiziune date sub presiunea timpului, Dănuţ Ungureanu părea, pînă la Însemnările damei de silicon şi la Urme de sfinţi, un scriitor care nu are probleme cu compartimentalizarea mesajului său artistic, un artist versatil care îşi păstrează vocea şi instrumentele pe indiferent ce partitură i se cere să cînte. Cu alte cuvinte, Dănuţ Ungureanu era, pînă de curînd, un autor uşor de decriptat, al cărui drum părea trasat cu fermitate spre public şi critică. Semne ale unei tensiuni interioare încă insuficient captate şi redate […]