SFada cu literatura. Darul lui Florin Manolescu
- 18-12-2015
- Nr. 803
-
Cătălin BADEA-GHERACOSTEA
- Rubrici
- 0 Comentarii
Cele trei cărți cu care Florin Manolescu a schimbat fața literaturii sf din România sunt, în ordine anticronologică: Mentaliștii (Cartea Românească, 2009), Misterul Camerei Închise (Humanitas, 2002), Literatura SF (Univers, 1980). Cele două culegeri de povestiri constituie, măcar pentru felul cum își dau replica peste timp – micro-seriale ca „O conferință de pomină“ în pereche cu „Revanșa“ – un model de consecvență în construcția de personaje și lumi virtuale. De asemenea, sunt modele pentru tratarea anticipativă a temelor astăzi la modă: povestirea „Califat“, din 2002, este echivalentul românesc, în sinopsis, al „Supunerii“ lui Houellebecq. Mai mult, tratarea în cheie ironic-sf a unor obsesii ale elitei culturale române – ca în „Nobel contra Nobel“, are ca efect secundar aducerea în centru tocmai a modalității de expresie „marginale“ a sf-ului. Dar cartea fără de care nicio bibliografie de teză de licență, masterat sau doctorat în literaturile imaginarului din România nu ar fi credibilă este Literatura SF. Apărută la începutul ultimului deceniu de regim comunist, o raritate care a circulat pe sub mână și care a fost chiar copiată de mână în acele vremuri, când copiatoarele aveau regim special, aproape militarizat, Literatura SF – prin subiect, conținutul ideatic și prin stilul vivace – […]