Așa cum se întîmplă și altor literaturi „mici“, despre care se vorbește „politicos“ în termenii postcolonialismului sau postcomunismului literar – cu evitabilele ambiguități și confuzii între acestea –, și fantastica românească, în ceea ce ar presupune ierarhia valorică a autorilor săi, ori, cu un termen încetățenit și înțepenit, „canonul“ său, beneficiază de priviri mai lucide din partea exegeților proveniți din școlile literaturilor „mari“. Astfel, Mircea Opriță se folosește în deschiderea foarte promițătoarei sale cărți, Enciclopedia Anticipației Românești (vol. I, Portrete exemplare, Editura Eagle, Buzău, 2016) de studiul lui Mariano Martin Rodriguez, Cine dictează canonul? Spirit conservator și inovație în istoriografia literară românească din primul deceniu al secolului al XXI-lea, făcut cunoscut prin lecturi publice în 2012, într-un micro-turneu academic susținut de entuziastul cercetător spaniol în București, Cluj și Timișoara. Este vorba, de fapt, despre cvasi-centenara problemă a legitimării science fiction-ului și a sub-genurilor conexe, a cărei rezolvare trece prin interminabile (re)definiri și crize de identitate. Așa cum, nu foarte subtil, Rodriguez numește opacitatea criticilor „centrali“, opacitate întinsă pe decenii și, deci, transformată în prejudecată, Mircea Opriță atacă direct, la rădăcină, starea de incompletitudine a modelării literaturii, prin felul în care a fost ea practicată în România, scoțînd fantastica în factor comun.
Mircea Opriță a demonstrat prin edițiile succesive, îmbunătățite și adăugite, a lucrării sale istorice Anticipația românească (Editura Dacia, Cluj, 1994; Editura Viitorul românesc, București, 2003; cu titlul Istoria anticipației românești, Editura Feed Back, Iași, 2007) că este capabil de cuprinderea totalității fantasticii scrise în limba română, o totalitate care nu exclude poziționarea critică, poziționare asumată ținînd cont de contextul extra-literar și de evoluția esteticii literare. Și totuși, măcar ca argument care să încheie discuția legitimării, din această totalitate era nevoie să fie scoși în față autorii care pot rezista trecerii timpului prin ceva mai mult decît prezența într-un interval istoric și consemnarea ei. Mircea Opriță face pasul decisiv în edificarea canonului fantasticii românești – ficțiune și non-ficțiune în articulările lor inextricabile – cu Enciclopedia Anticipației Românești, prin sprijinirea critică a unei liste de nume (de unde Portrete exemplare) al cărui corpus de opere este ce a produs mai bun fantastica românească în ultimul secol. O enumerare, apoi un comentariu: Felix Aderca, Victor Anestin, Ion Hobana, Vladimir Colin, Adrian Rogoz, Sergiu Fărcășan, Victor Kernbach, Camil Baciu, Horia Aramă, Giorgina-Viorica Rogoz, George Anania, Gheorghe Săsărman, Ovid S. Crohmălniceanu, Florin Manolescu, Mihail Grămescu, Liviu Radu, Cornel Robu – iată numele din primul volum; se observă că șapte dintre cei 17 scriitori din „lista lui Opriță“ au opere de non-ficțiune dedicate fantasticii măcar la același nivel valoric cu ficțiunile lor sf&f sau, ca în cazul lui Hobana sau Robu, superior. De asemenea, simpla alăturare a lui Grămescu și Radu – în grila generaționistă, un optzecist și un nouăzecist – lîngă „părinții fondatori“ ai fantasticii românești moderne este un act de dreptate, dar și un semn al lucidității critice a lui Mircea Opriță, căci optzecistul și nouăzecistul în cauză sunt regeneratori literari, Grămescu pentru science fiction-ul, Radu pentru fantasy-ul și horror-ul românesc. Încheind prima serie de Portrete exemplare cu Cornel Robu – teoreticianul care nu s-a temut niciodată de gîndirea ne-canonică și, din nefericire, una dintre cele mai tragice figuri ale fatalității istorice din literatura noastră de gen – Mircea Opriță fixează un standard înalt – literar și etic – pentru volumele următoare.
Iată cum, prin alegere argumentată, Mircea Opriță încheie pentru noi toți, o problemă de identitate și de legitimare. Enciclopedia Anticipației Românești este cartea care dă posibilitatea fantasticii românești să nu mai privească înapoi întrebător, ci înainte, cu calm și siguranță.