(Cel mai înalt turn din Baabylon, Sebastian A. Corn – Babel, Vladimir Colin)
Romanul hard science al lui Sebastian A. Corn, Cel mai înalt turn din Baabylon, și cel de science fantasy al lui Vladimir Colin, Babel, sunt despărțite de 24 de ani și de critică: în vreme ce scrierea lui Colin a fost considerată drept cea mai valoroasă din întreaga sa creație – cu premiul Uniunii Scriitorilor dublat de cel al Convenției Europene de science fiction din 1980 – și drept unul dintre cele mai reușite din literatura română de gen, opul lui Corn a primit reacții reduse ca substanță și este încă puțin prizat chiar de către publicul specializat. Nu ajută la reconsiderarea romanului Cel mai înalt turn din Baabylon nici cvasi-certitudinea că editura Nemira a publicat în volumul de 390 de pagini cel mult jumătate din manuscrisul înaintat de autor.
Filonul hard science în …Baabylon este bazat pe istorie, microbiologie, meteorologie și Internet. Science fantasy se aplică în Babel fiindcă avem de-a face cu descoperirea secretă a „călătoriilor cvasiinstantanee” extragalactice și cu puterea modificării realității laolaltă cu apariții de inorogi, călătorii temporale în Mesopotamia antică și câteva specii inteligente din sistemul solar ale căror reprezentanți sunt prinși într-un joc de teatru magic, cu miză morală. Cam până aici ne-ar putea duce o analiză în maniera consacrată.
Asemănările între cele două romane se află la un nivel mai profund, indicat de simbolul mitic al turnului Babel și al orașului Babilon, prezent în ambele titluri. Este numai o indicație, fiindcă nici Colin și nici Corn nu s-au mulțumit să se oprească între limitele simbolului consacrat, ci fiecare le-a extins în felul său propriu.
Structural, ambele romane se înscriu în regimul nocturn sintetic, printr-o sistematizare dramatică a firului epic. În Babel, capitolele poartă ca titluri numele personajelor (Ralt, Or-alda, Idomar, Scat Mor) sau ale unor entități colective (Gerlii, Nobila Ghildă), concentrând progresiv atenția cititorului pe desfășurări dramatice de relații între personaje din ce în ce mai străine umanului, totuși inteligibile. În Cel mai înalt turn din Baabylon, progresia dramatică trece de la naturalismul cu care se prezintă un trio de personaje (Filip, Gloria, Dan) surprinse de o furtună de zăpadă la Vârful Omu, din Bucegi, aflate sub o tensiune psihologică dinspre imediat (supraviețuirea), dinspre atracția sexuală și dinspre o realitate distantă (contactul și informațiile despre Baabylon), către realismul din ce în ce mai ficționalizat – ficțiune în ficțiune, cu dese reveniri, reluări și contraziceri – a „traversadei” (a luptei pentru putere, în jargonul intern cărții) din orașul-de-nicăieri, Baabylon. În ambele romane cauzalitatea este centrală, căutată și explicată, de unde întoarcerile în aceeași situație, ceremonialul pseudo-juridic, călătoria în timp (la Colin) sau reluările cu sugestii de hipertext, paralelismele între realități, revelarea unei „adevărate” istorii a lumii (la Corn). Ca reflexe dominante, ambele romane au un ritm compus din armonicele fiecărei situații dramatice în care sunt puse personajele care, la rândul lor, pot avea caracteristici legate de ritm (în Babel, Ralt este poet, în …Baabylon, Cyrus Fugger este DJ). În ambele romane avem o progresie către un punct în viitor în care se va descoperi un secret (știința-magie a lui Scat Mor, în Babel, puterea în Baabylon și, implicit, asupra lumii, în Cel mai înalt turn din Baabylon), însă această progresie este imposibilă fără o completă inventariere a trecutului (la Colin, planeta Babel este un loc cu realitate fizică incertă în care cele trei personaje trimise la Scat Mor sunt puse în situații care le testează limitele emoționale, morale și spirituale folosind elemente din experiențele personale; la Corn, însăși istoria lumii, nu numai a unui oraș, a unei persoane sau a unui simplu fapt poate fi culeasă, codificată, modificată și reinjectată la propriu prin mijloacele chimice ale microbiologiei și geneticii). Ca sinteme comune, Babel și Cel mai înalt turn din Baabylon au triada personajelor inițiale (cu extensia în tetradă la Corn, pentru realitatea secundă a Baabylonului) și calendarul – în toată succesiunea de scene ba din trecut, ba din viitor, cu prezentul nu de puține ori fiind o halucinație, ambii scriitori simt nevoia (Colin la începutul capitolelor, Corn „aleatoriu”) să fixeze repere temporale.
De asemenea, amândouă romanele sunt inițieri ale personajelor, ele evoluând către un nou statut moral și spiritual – în romanul lui Vladimir Colin inițierea este ghidată de Scat Mor, căruia i se recunoaște la final un rol mesianic; în cel al lui Sebastian A. Corn, inițierea nu este numai încheierea traversadei, ci trecerea narațiunii la persoana a II-a cu fragmentarea discursului către cititor: acesta va fi următorul stăpân al Baabylonului…