SFada cu literatura. Despre realitățile Laviniei Călina

Probabil unul dintre cele mai bune debuturi ale anului 2014 din fantastica românească – dacă luăm în considerare și nominalizarea la respectiva categorie de la premiile Convenției Naționale de SF&F care se va desfășura în septembrie, la Suceava, ca RomCon 2015 – Lavinia Călina nu așteaptă ca romanul său Ultimul avanpost (vol.I, Herg Benet, București, 2014) să își actualizeze întregul potențial, ci plusează în cîștigarea publicului românesc la nici cîteva luni distanță, prin publicarea volumului al doilea din thriller-ul distopic și deschiderea celei de-a doua trilogii, Copiii întunericului, în ceea ce s-ar numi paranormal fantasy sau aventuri cu vrăjitoare (la aceeași editură). În mod normal, sunt mefient în fața unei avalanșe de text venite de la un începător într-ale scrisului, în nici 12 luni, Lavinia Călina ne-a dat spre citire o masă narativă echivalentă cu Ne vom întoarce în Muribecca, a lui Sebastian A. Corn, sau Derapaj-ul lui Ion Manolescu. Adică, pentru acele 800-900 de pagini, care erau șansele ca zisul începător să aibă capacitatea să pună la cale lumile sale ficționale, să dea niște personaje credibile și să nu repovestească în scris – așa cum alți debutanți tot fac în ultimii ani – serialele, filmele și jocurile de aventuri? […]