SFada cu literatura. Fantastic de interpretare și glitch-uri în 9½ elegii (II)

Repetiția poate fi refren – în discurs, evident; aici e util să ne amintim că, în anii ’80, Michael Haulică a fost textier pentru muzică folk, nu, a scris poeme pe care folchiștii i le-au pus pe muzică – și ajunge glitch ca la pagina 91: ‹‹„Ah, Hedda! Hedda Gabler!“. Dar întotdeauna m-a fascinat exclamația asta.››[9] Narativ, repetiția este mascată în autoreferențialitate care, la rîndu-i, poate să fie trăită ca amintire obsesivă sau proiecție maniacală (în cel mai pozitiv înțeles posibil, adică motivat de „creația artistică“).[10] Autorul celor 9½ elegii urcă repetiția la un nou nivel, al prezenței textuale și al interpretării, căci între 2001 și 2012, între volumele Despre singurătate și îngeri (Karmat Press, Ploiești) și Transfer (Millennium Books, Satu Mare), ceea ce ar fi primele opt texte de aici au mai apărut în diverse combinații, măiestru alcătuite din absențe și însoțiri cu alte proze scurte[11], pînă într-acolo încît aceleași titluri, în alte glitch-uri să spună o altă poveste. Este o fantasmare pe bază de text, urmată de un feed-back primit de scriitorul Michael Haulică, cu care autorul se așterne la lucru (indiferent ce înseamnă asta de-a lungul deceniilor). Existențial, 9½ elegii sunt un capăt de drum pentru Michael […]