SFada cu literatura. Ideologie şi critică în istoria fantasticii (I)

Pentru cele trei genuri ale fantasticii, primele corpus-uri de text care sunt sau pot trece drept istorii literare sînt New Maps of Hell, din 1962, a lui Kingsley Amis – pentru science fiction –, The Guide to Supernatural Fiction, din 1983, a lui Everett F. Bleiler – pentru gotic şi horror –, şi Encyclopedia of Fantasy, din 1997, a lui John Clute şi John Grant – pentru fantasy. Deşi genul cu cea mai lungă istorie şi pentru care aproape toate definiţiile îi dau ca origine basmul / „povestea cu zîne“, pentru fantasy nu s-a îndrăznit niciodată o istorie, proprio dictu. Pe de altă parte, nici primele exemple de istorii ale sf-ului şi horror-ului nu spun despre sine că sunt istorii: Noile Hărţi ale Iadului este „A Survey of Science Fiction“, iar Ghidul Ficţiunii Supranaturale este „o descriere completă a 1775 de cărţi de la 1750 pînă în 1960, incluzînd poveşti cu fantome, ficţiune ciudată (weird fiction), povestiri horror, romane gotice, ficţiune ocultă şi altele similare“, care nu este tipărită, ci serigrafiată. Spre deosebire de fantasy şi horror care au beneficiat de lucrări istorice relativ omogene, fără mari contradicţii despre definiţii şi origini, ficţiunea speculativă / science fiction-ul a primit judecăţi […]