SFada cu literatura. Paradoxul „mondial-naţional“, cu Şerban Andrei Mazilu
- 17-07-2015
- Nr. 781
-
Cătălin BADEA-GHERACOSTEA
- Rubrici
- 0 Comentarii
Fie şi numai pentru primele două cărţi ale sale, Şerban Andrei Mazilu este deja un subiect de istorie literară, cel puţin în sf-ul românesc. După cîte ştiu eu, tînărul constănţean este primul scriitor de la noi care debutează în limba engleză (americană, ca să fiu mai exact), înainte să debuteze în limba română. (Un soi de imagine în oglindă a debutului soţiei lui Norman Spinrad, în româneşte înainte de engleză, de acum 20 de ani.) Şi nu vorbim despre o povestioară pripăşită prin vreun site semi-profesionist, ci despre două romane, ambele deschizînd cîte o trilogie, în cea mai bună tradiţie a literaturii de consum. Despre debutul american al lui Şerban Andrei Mazilu am scris aici, în Observator cultural. Despre debutul în limba română, urmează rîndurile de mai jos. Nemulţumit de reacţiile editorilor la vederea manuscrisului Anotimpul pumnalelor, Şerban Andrei Mazilu îşi face propria editură, Crux Publishing (după titlul primului roman al său din SUA) şi îşi lansează romanul deodată cu cărţile unui grup de prieteni care îi împărtăşesc viziunea asupra genurilor fantasticii, la tîrgul de carte sf&f din martie, Final Frontier 2015. După ce euforia pătrunderii în spaţiul literar românesc într-o manieră atît de originală se stinge, rămîne în faţa […]