SFada cu literatura. Realismul discret al coşmarurilor lui A.R. Deleanu

„Discret“ este folosit aici mai degrabă în sensul matematic – „discontinuu“ – decît în cel colocvial. Prozele scurte cuprinse în Acluofobia (Herg Benet, 2013), „10 povestiri macabre“ – după cum autorul A.R. Deleanu îşi incită cititorii – sunt cvasi-simultane romanului Îmblânzitorul apelor (Casa de Pariuri Literare, 2012) şi de aceea trebuie păstrate laolaltă pentru o analiză adecvată într-o viitoare istorie literară. Scrise între 2010 şi 2013, în trei oraşe importante pentru edificarea intelectuală a autorului (Braşov, Ludwigsburg şi Oxford), textele din Acluofobia sînt importante – alături de Îmblânzitorul apelor  – fiindcă redefinesc pentru literatura română un gen – hibridul rezultat din gothic/horror cu new weird cu soft sf cu onirism/suprarealism – şi, de asemenea, o modalitate de a scrie acest gen – slipstream. A.R. Deleanu nu inventează nimic, el nu redescoperă, el nu este nici măcar primul dintre scriitorii români de după 2000 care povesteşte ceva pentru a urca de la angoasă la frică, pentru a coborî din percepţia traumatică a imediatului în engramă şi pentru a ieşi înapoi, nu neapărat la lumină, prin vis şi halucinaţie, la alterarea iremediabilă a zisului imediat. Cu cărţi în ultimul deceniu al secolului trecut, Radu Ţuculescu (Cluj), nu poate fi trecut cu vederea. […]