SFada cu literatura. Umbra lui Marquez. La fantastica românească

La câtăva vreme de la moartea lui Gabriel Garcia Marquez putem să lăsăm lirismul deoparte şi să ne întrebăm la rece ce au însemnat scrierile marelui columbian pentru literatura şi cultura română. Deşi avem deja un buchet de studii academice dedicate lui şi curentului literar – realismul magic – pe care l-a dus la apogeu (şi numesc aici cu titlu de exemplu lucrarea de doctorat a lui Eugen Cadaru), Gabriel Garcia Marquez se face şi se va mai face încă multă vreme mai ales simţit în literatura română, iar cu o probabilitate apropiată de 1, va fi prezent măcar în subtextul sau atmosfera prozelor noastre fantastice, în toate formele în care fantasticul apare astăzi. Îmi întemeiez afirmaţia pe o listă de corespondenţe în istoria literară a ultimilor 50 de ani, între prozele cu semnătura lui Gabriel Garcia Marquez şi scrierile unor români. Corespondenţa aceasta – atât de bine explicată comparatist, cu puternice baze teoretice – încă mi se pare cel mai bine explicitată literar de către Constantin Ţoiu, în romanul Galeria cu viţă sălbatică, în paginile în care un scriitor sud-american se află în vizită într-o redacţie românească de pe la începutul anilor ’60 şi discută cu gazdele sale soluţia […]