Sfîrşitul copilăriei în dansul românesc

a brave search for ultimate reality de şi cu Florin Flueraş e o însăilare cu aer de standup comedy coregrafic şi exact pretenţiile de critică socială ale standup-ului, în care se amestecă aluzii la o piesă a lui Herman Diephuis, prezentată şi la Bucureşti (care trimite ea însăşi la parodierea şi reconstrucţia, în limbaj core­grafic, a unor lucrări de artă ale Re­naşterii, cu subiect hristic), şi exerciţii de improvizaţie actoricească „predate“ în anul I de facultate. Lady Elizabeth al lui Paul Dunca e un performance in situ cu ceva umor şi posibil demn de atenţie pentru abordarea performativă a raportului cu istoria ca memorie ratată, dar care „aduce o contribuţie“ în peisajul dansului strict, în măsura în care performance-ul e un gen prin definiţie interdisciplinar. First Steps, pentru care Carmen Coţofană şi Mihaela Dancs au beneficiat, anterior, de o rezidenţă la presti­giosul Cullberg Ballet (Stockholm), e imaginea în mişcare a felului în care o piesă de dans se poate submina singură, prin fidelitatea exce­sivă faţă de o dramaturgie de spectacol bazată pe repe­tiţie şi o organizare scenică ucigătoare pentru orice va fi fost sens şi forţă performativă. Pentru aceste (viitoare) producţii, coregrafii şi dansatorii români au avut parte (împreună cu […]