Şi aşa mai departe…

Scot din raft volumul cu scrierile lui Ionescu în limba română. Pagini de jurnal, prima versiune a Cîntăreţei chele intitulată Engleză fără profesor; Viaţa grotescă şi tragică a lui Victor Hugo. (Sînt de acord cu rîsul pe care i-l produc fanfaronadele, hiperbolele hugoliene, dar Ionescu uită să spună precum Gide „Hèlas, Hugo!“, acordîndu-i acestuia diploma de poet.) În paginile de jurnal am regăsit cîteva dintre laitmotivele, mai mult, obsesiile lui Ionescu, prezente în toate jurnalele sale de mai tîrziu; în primul rînd, frica de moarte, de aneantizare: „Că totul sfîrşeşte prin moarte, este marea mea tulburare. Că moartea e aşa de aproape, mîine, azi, iată ce mă distruge, mă umileşte. Nu pot uita […] că nimic nu are importanţă“. În ajun de „Mather’s Day“, nepoţii mi-au oferit o seară cinematografică: un film german Die Falscher (în engleză, The Counterfeiters). Nu mă aşteptam la un nou film de lagăr concentraţionar. Dar filmul era bine făcut şi surprindea un aspect rar exploatat cinematografic: falsificarea lirei şi a dolarului – spre fortificarea economică a Germaniei naziste – în lagărele de exterminare. După cinematograf, m-am înapoiat acasă, refuzînd propunerea băieţilor de a lua masa împreună într-un restaurant. Am cinat frugal şi m-am culcat, fiindcă […]