Şi dacă viaţa ar fi numai o clipire de gene?

Jean-Dominique Bauby Scafandrul şi fluturele Traducere din franceză de Lidia Bodea Editura Humanitas Fiction, Colecţia „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2008, 120 p.   Scafandrul şi fluturele este o carte scrisă cu un singur ochi. Cel al lui Jean-Dominique Bauby, redactor-şef al revistei Elle din Franţa, victimă, în decembrie 1995, a unui accident vascular cerebral (Locked-In-Syndrom), care l-a lăsat complet paralizat, cu excepţia pleoapei sale stîngi. Mulţumită acesteia, a comunicat cu interlocutorii săi cu ajutorul unui alfabet ale cărui literele sînt clasificate în funcţie de frecvenţa lor de utilizare: ESARINTU… La fiecare vocală sau consoană pe care Bauby vrea să le pronunţe, el clipeşte, iar cuvintele se compun. I-au trebuit 200.000 de clipiri ale pleoapelor ca să scrie cartea aceasta, subintitulată în versiunea ei originală „Carnet de călătorie imobilă“ („Carnet de voyage immobile“). A fost lansată pe 5 martie 1997. Patru zile mai tîrziu, Jean-Dominique Bauby a murit.   Plum şi Posner au folosit prima dată, în 1966, termenul Locked-In-Syndrom. Pentru prima oară, au pus în evidenţă, în cazul unui pacient tetraplegic şi mut, existenţa unei motricităţi oculare verticale permiţînd o comunicare codificată, prin care pacientul îşi manifestă întreaga conştiinţă. În Franţa, cartea lui Jean-Dominique Bauby, Scafandrul şi fluturele (Editura Robert Laffont), […]