Şi mai departe?

  • Recomandă articolul
Am văzut oameni murind cu dreptatea în braţe, oameni scormonind în gunoaie, pensionari cerşind sau îngheţînd de frig în propriile apartamente, copii abandonaţi de părinţi plecaţi la lucru, adolescenţi rătăciţi. Nu se întîmplă în comunism, nu se întîmplă în vreme de război. Se întîmplă acum, în România democrată şi modernă. Am aşteptat ani de zile lustraţia. Nu s-a putut face nimic, acum avem doar o penibilă tulburare a apelor, securişti în funcţii sau cu pensii grase. Am aşteptat ani de zile ca economia să se pună pe roate. Nu s-a pus pe roate, pentru că s-a furat tot ce se putea fura. Am aşteptat ca educaţia să devină un sector important, aşa cum e normal într-o societate care vrea să prospere, care vrea să-şi creeze oameni decenţi şi responsabili. Nu e cu putinţă, atunci cînd bîlbîielile se ţin lanţ, iar dispreţul faţă de educaţie a atins apogeul. Profesorii, prinşi într-un sistem confuz, greoi, aduşi în pragul disperării de o lege a salarizării degradantă, mai trebuie să se lupte şi cu lipsa unei scări a valorilor (dacă poţi fi Monica Columbeanu sau Gigi Becali, la ce bun să mai mergi la şcoală?). Am aşteptat ca justiţia să funcţioneze, dar a crescut […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.