Singur împotriva mea

Merlich SAIA - Garda de corp

  • Recomandă articolul
Nu vreau să intru într-o istorie literară a dublului, mai ales că – într-un domeniu al evidenţei – acesta ţine mai mult de proză, de la Dostoievski la Nabokov, însă conceptul pe care e construit volumul debutantului Merlich Saia acesta este, al obiectivării unei schizoidii care evoluează înspre distrugerea individului, pentru a pune, în final, bazele unei individuaţii. De fapt, cum vom vedea mai jos, în volumul lui Merlich Saia este mai mult decît o punere în scenă a conflictelor dublului. Nu vreau să comentez nici evidentul pseudonim al autorului, pentru că e destul de riscant pentru mine, presupunerile riscînd să cadă în ridicol. Nu pot însă să nu atrag atenţia asupra acelui „ich“ cuprins de prenume, sau asupra cvasiomofoniei prenumelui cu presupusul goethean „mehrlicht“. La fel de bine, însă, întregul nume ar putea fi un acronim…   Poemul (căci avem de-a face cu un foarte lung poem) are un aspect profund dramatic, agonic, este o punere în scenă a relaţiei dintre Sine, Eu, Supraeu, într-un cadru şi o expresie profund expresioniste. Vocea poemului îi aparţine, dacă nu mă înşel, Eului, cel numit aici garda de corp, paznicul febril al şefului (Sinele), relaţie simbiotică, subminată însă de pulsiuni, de evadări […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.