Singuratatea utilizatorului de telefon mobil

Ultimul text, ramas neterminat, din seria de eseuri, publicate de Gheorghe Craciun in Observator cultural, sub genericul „Viciile lumii postmoderne“ Despre lumea, arta si literatura moderne s-a vorbit pina nu demult ca despre un triumf al incomunicabilitatii. Ce altceva sa fi insemnat existentialismul daca nu o radiografiere si evaluare lucida a singuratatii ireductibile a fiintei umane, intr-un mediu de viata tot mai putin propice solidaritatii generice? Nu are rost sa ne oprim in continuare nici la proza lui Kafka si Camus, nici la poezia ermetica a lui Ungaretti si Valéry sau la teatrul lui Beckett si Eugène Ionesco. Modernitatea e un proces prea bine cunoscut, conotatiile lui negative pot fi inventariate cu prisosinta. E vorba in orice caz de o paradigma culturala ce pare sa sfideze comunicarea, mai mult decit atit, sa o rejecteze in zona fenomenelor secundare, proprii mai degraba perisabilitatii cotidiene. Daca lasam deoparte avangarda istorica, vom descoperi imediat aici, in cimpul modernitatii, dispretul fata de ceea ce este trecator, inesential, lipsit de gravitate, usuratic. in viziunea lui Baudelaire, de pilda, cel putin jumatate din interesul artistului fata de lume este reprezentat de grija pentru eternitate si dainuire. in aceste conditii, nimic mai firesc decit obisnuita „intoarcere a […]