SOFTUL ROMÂN. Băieţii şi băieşii

Hermeneuţi ce se ignoră, tiranii (şi complicii lor) descoperă, la mai tot pasul, subînţelesuri, dedesubturi, alegorii, şarade, cifruri, semnificaţii invelate, mesaje criptice, „şopîrle“ (pe care, dintr-o nevoinţă defulatorie imperioasă, le caută cu lumînarea şi cititorul „de pe stradă“.) Sens literal şi/sau lectură ingenuă, „paradiziacă“ (tot astfel cum şi gest firesc, adică nepremeditat şi, in extremis, gratuit), e limpede că nu există pentru aceşti mari posedaţi ai exegezei permanente. Paranoizi şi, ca atare, prea-vigilenţi şi susceptibili (ca şi, în rest, catacombali), după asemenea maeştri într-ale subtextualităţii (şi după cei ce le fac jocul: sfetnici de taină,  cenzori, sicofanţi), nimic nu este neinterpretabil. Sub, din păcate, acest veşnic avertisment cominatoriu, anume „se interpretează!“,   mi-am trăit, eu,  copilăria (şi anii, nu puţini, de după). Spărgeai un ochi de geam cu mingea, luai notă proastă, 2 sau 1, la, sacrosanctă, limba rusă, te apropiai (e-un fel de-a zice) de prohibitul, de proscrisul mal (stîng) al Dunării avîndu-l, pe dreapta ei, pe Iosip Broz, – acestea se interpretau. Era taman ca în cutare caricatură din Urzica: un cubanez, suflîndu-şi nasul (într-o batistă mare, albă), e acuzat de un sticlete cum că aceasta-i o ofensă la adresa generalului Fulgencio Batista (satrapul, de atunci, al Cubei). Satiră […]