SOFTUL ROMÂN. Către Octavian Soviany

I Deşi,-n april, născut (nu-n august), în Taurul sfîrşind în Gemeni, – poemele-ţi rotunde n-au gust vernal, fiind, la carne,-asemeni   gutuii coapte-atunci cînd locul Fecioara-l lasă dreptei Cumpeni şi frunze cad, mai în tot locul, ca peticele de pe lumpeni,   din pomul paradisiac sub care, nu doar în brocarte, dar şi-n pănură sau şiac, mai îmblăneşti cîte o carte   de versuri şi burleşti, şi grave, şi care, Octavian, au gustul gutuii acrişor-suave…                      Or, ca sub Octavian, augustul, ce-aş mai putea să-ţi spun e „Ave!“   II   „Domnea în Roma August,  – era sub cer de mai…“ (Al. Macedonski, Avatar) Şi, totuşi, o palinodie s-ar cere: pentru că april e-o lună-n care, pe-un copil într-un landou deschis, l-adie   rozalbii piersici care,-n vînt se leagănă, iar în roz albii, curg rîuri limpezi ce, din Alpii înzăpeziţi, îşi iau avînt,   iar fetele-au cicori albastre sub gene şi, visînd confuze,-n amurg, jăraticul de buze îl simt pe florile din astre…   Iar astea-şi vor fi pus pecetea pe-Aprilinatul cărui „Ave“-i spun iarăşi, – după ce-i cer sclavei lui Cretus, vinul care setea n-o stinge,-ardent aşijderi lavei.   III   Fireşte,-i vorba de un punci, iar nu de […]