Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
SOFTUL ROMÂN. Cum arată cu adevărat Vila Dante
- 03-08-2012
- Nr. 635
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 18 Comentarii
La ora cînd aceste rînduri vor apărea-n Observator cultural, onerosul nostru referendum se va fi validat, – sau nu. În cazul ultim, Deocamdată-Suspendatul e cu putinţă să beneficieze, la pensie, de huzurul Vilei Dante. Ce, oare,-i Vila asta, Dante? Vila Dante e un transatlantic. E drept că lacul Herăstrău nu prea e tocmai un Atlantic, dar asta n-are nici o importanţă. Dacă vrea muşchii mei să fie, este: o inundaţie bine controlată, şi Vila Dante va fi arca lui Noe răsfrîngîndu-se în ape. (Sau, cel puţin, „castelul singuratic“ dintr-o Scrisoare a lui Eminescu.) În comparaţie cu Pacificul, în fond, Atlanticul este o mică baltă, o băltoacă, nu mult deosebită de iazul Herăstrău. Care, şi el, poate să fie plin de sloiuri în anotimpul hibernal, cum este şi Oceanul Atlantic, de gheţari. Ca fost producător de îngheţată (de, care va să zică,ice-cream), Deocamdată-Suspendatul înţelege cam despre ce fac eu, aici, vorbire. Sloiurile Herăstrăului, fireşte, nu au impactul unui iceberg, nici pojghiţa-i de gheaţă, iarna, nu necesită un ditamai ice-breaker, ci, eventual, o simplă sculă manuală, un bar(r)os, – doar dacă Deocamdată-Suspendatul nu va decreta că Herăstrăul, ca şi întreaga noastră patrie, va să intre într-o nouă Ice-Age. (Să vezi, atunci, import […]
sa shtitzi, domnule Foarta, ca *nu va voi mai comenta articolele*, potrivit dorintzei Dvs., postata-n mod expres.
E (parerea mea), pacat. Mare pacat, c-am scris de multe ori *de bine*. Io mi-s *ateu*, s-o *bine shtitzi* & va spui (mda, de-ncheiere) un banc fain: „Ateii-l neaga pe D-zeu pan’ vorve, creshtinii il neaga pan’ fapte”…
Shi, ca sa-nchei, tat va admir & va respect, & p-asta *nu mi-o putetz’ lua, na!
Nea Marin
Desigur, cum chiar vedeti *chiar acum*, eu pot scrie, *ushor*, chiar ca Dvs. In argou, adica…
Un argou pentru care eu va *admir*.
Cu-aceeashi admiratie de mai de adineauri,
Nea Marin
În calitatea dvs de cvasipolitruc folcloric (într-o română ce se vrea duhlie, fiind doar innuito-chinuită), n-ar fi cazul să-mi pretindeţi, mie, să fiu un băieţică apolitic.
Vă rog (politicos) să nu-mi mai scrieţi!
Diminuee, la Pension ?!
Declanchee, la Passion,
Renoncee, a la Raison ?!
Mesquine Motivation,
Dans votre Position,
Un tel manque de Vision…
N’en reste que la Derision,
Toute une triste Delusion…
Pardon!
PS L’argument semble Beton,
et j’ai omis Maron et Cxx!
Vă mulţumesc, vă mulţumesc…
Nu pentru că mă lăudaţi, – ci pentru că NU suferiţi de (noua?) noastră maladie naţională: reaua credinţă şi carenţa de umor. Fanatizarea României e în directă legătură cu tocmai amintita lipsă: umorului (care e alta decât stupidul „hă-hă-hă!”) i s-a substituit umoarea.
Fiţi, rogu-vă, oleacă mai politicos când îmi cereţi (cu ce drept, nu ştiu) să rămân un găgăuţă apolitic, când dvs vă purtaţi, în fond, ca un politruc (e drept: folcloric), – într-o limbă innuito-chinuită!
Science Fiction
Triste vieillesse, obsession des Dent(e)s manquantes, Purgation avant le Purgatoire,
mais, surtout, la FIERTE devant le produit
(de la purgation), triste…a mourir.
Helas, il a mal vieilli, le Poete; la Vie n’est
pas un calembour…
Excuser l’intrusion, c’est fini.
batrane, eu inca te-ashtept…. D-a scrie *ca mine*, adicatelea, d-a „da” pan mai tatzi! Cum o chiar *fac* io…
Ca, s-o shtii, io cred ca ne-o *datoram chiar noua*. Ce zaci, te prinzi? Ca uite, pa mine (mda, locuitor „p-afara”),
pa mine m-au *chiar jenat* aceste manevre d-ale „uslashilor” (desigur, sper ca nu-s „d-ai tai”, chiar cum itzi decalr ca pedeleii *nu-s d-ai mei*).
Dar, daca *nu-s* d-ai „tai”, da-ne un semn. Ca te stimez, sa shtii, *oricum*. Dar, te-ash stima *& mai mult* daca *nu ai fi atat de partinic*. Ca doar p-acilea te-ai „esprimat”, n-asha?
Cu drag, s-o *bine shtii*,
Nea Marin
Bineînţeles!
Subscriu.
Bag de seamă, dragă Pierre, că, de te-aş fi citit numai pe-o parte (cum aveam de gând iniţial, cu toată bunăvoinţa de care sunt în stare), aş fi greşit. Acuma, sigur, domnia ta ai dreptul la părere, cum şi eu am dreptul la părere(a mea) etc. ş.a.m.d., fiecare cu părerea lui. Fără a avea pretenţia unui exerciţiu de… „lectură explicativă”, mă-ncumet, „totuşi” (ca să te citez) la câteva notiţe:
1. Când citim un text e de dorit să-l parcurgem cap-coadă înainte de a ne pronunţa pe marginea lui. În cazul de faţă, eu cred că acel P.S. trebuie citit, nu ignorat, că de-aia l-a scris autorul articolului. Ce spune poetul acolo? Spune că „Titlul articolului nostru este o simplă parafrază a subtitlului unei lucrări…”. Deci ar fi bine, după mintea mea, să se purceadă la o re-lectură.
2. Ce spune autorul articolului? Spune el undeva că a cercetat cu atenţie acea „vilă” despre care s-a făcut atâta vorbire? Dimpotrivă, el spune cât se poate de clar „…n-am avut curiozitatea să inspectez în amănunt dotările de lux recent ale cabinelor acestei nave”. Ba mai mult, spune: „E drept că lacul Herăstrău nu prea e tocmai un Atlantic, dar asta n-are nici o importanţă. Dacă vrea muşchii mei să fie, este…”. Repet: „…dacă vrea muşchii mei…”. De unde ştim atunci „cum arată cu adevărat vila Dante”? Ce „probe” avem? Păi, cam din aceeaşi categorie cu alea de-au arătat ele „cum arată cu adevărat lumea lui Dante”. Domnia ta, dacă ai scrie un studiu despre… lumea lui Dante, să zicem (că-i în chestie, na!), ai da un astfel de titlu? Şi, dacă l-ai da, ai avea pretenţia să creadă cineva că domnia ta ştii cum arată CU ADEVĂRAT lumea lui Dante? Adică ceva de genul: „Beeei, vă spun eu cum devine treaba cu lumea lui Dante! Uitaţi aci la mine care-i lumea lui Dante CU ADEVĂRAT!”…
Pierre… Mă surprinde că, în loc să te pună altele pe gânduri, te-a revoltat articolul dlui Şerban Foarţă.
Şi mă mai surpinde ceva: că – deşi îmi pare că vă cunoaşteţi de ceva vreme – domnia ta îl crezi capabil de a fi îndoctrinat / manipulat / atins de ideologie etc. Ţi se pare normală gândirea asta a dumitale? Mie, nu.
Spui că TE DOARE faptul că Poetul a căzut în capcană. Dacă eu aş veni acum şi ţi-aş spune „ba nu te doare!”, dumneata ce-ai crede despre mine? Ai crede că sunt în toate minţile? N-ai spune: „uite-o şi pe asta, eu ştiu că mă doare, dar ea vine şi-mi spune că nu mă doare, de parc-ar şti ea mai bine ce şi cum mă doare pe mine”?!
Ei bine, dragă Pierre, la scară mare, asta se-ntâmplă, în momentul de faţă, la noi: sunt unii – nu puţini!, sunt peste 7 milioane!!! – pe care-i doare, şi, când îşi exprimă durerile, nu ştiu de unde tot apar nişte alţii care ham!-ham!, ham!-ham!, câtu-i ziulica de lungă, încercând să-i convingă pe ăia mulţi, din toate puterile că, de fapt, ceea ce-i doare nu-i doare…
@) Şerban Foarţă
Am rîs cu lacrimi! (Deşi-i de plâns…)
Aveam toate elementele la îndemână, dar nu mi-ar fi putut trece prin cap aşa o combinaţie. Când răspunsul dvs. a venit într-o frază – ca să nu mai fie „vorbe goale”, ha, ha, ha! – mi-am imaginat scena. Vai… Şi-acuma rîd!
Genial!!!
Stimate Autor, sa fiti linistit ca suntem destui carora ne place sa ne vorbiti de toti si de toate. Nu ne-am aliat nici cu dracul, nici cu dusmanul lui. Multumim frumos pentru articole si va rugam insistent sa continuati!
Cui nu-i place să-i vorbim de dom’ Băsescu, putem să-i dăm în dar un rând din Dante (Inferno, XXI, v. 139): „Ed elli avea del cul fatto trombeta!”.
NU NEAPĂRAT O LĂMURIRE
Nici Pleşu nu pricepe ( n-a priceput nici în decembrie 1989 cînd i-a pupat lui Iliescu şi mîna şi papucul şi ………crima) nici Liiceanu care i-a ars cartea lui Goma şi a luat-o pe Herta Müller la “interogatoriu” şi nici Patapievici mare funcţionar de stat în Aschimodia Schimonosită de stat de drept, nici şi nici şi nici……alţii.
NU E NICI O SUPĂRARE ! E chiar interesant DE TRIST !
Cu latineasca eu stau şi foarte prost şi foarte rău, că de …..n-a fost să fie.
Dragă doamnă-domnişoară ( inocentă şi suavă) dacă aţi fi citit cu-adevărat, şi mai atent, chiar încîlceala ne spune Limpede : de unde vine, şi pe unde se plimbă Răul, şi-n-special : CUM.
Tare aş mai scrie nişte multe vorbe “bolnave” şi teribil sintaXAmate, şi tot în stilu-mi propriu, că nu-i aşa, stilul face totul, omul şi scriitura, spiritul şi adevărul, libertatea şi curajul.
Poate aţi remarcat cum majoritatea comentatorilor de pe-aici, în stil neaoş românesc de baltă stătută, se “dau” la oameni, nu la idei, şi împroşcă cu miştocării într-o băşcălie ELEV(F)A(N)TĂ teribil de rinoceroasă de mahala mitocănească super-românească, fac caracterizări, dau verdicte şi “note”: Tipic Meteahnă Virus Comunist-Socialist Dulce şi DRAG DRAC.
Păi dragă, cînd poporului i se dă, de la ’89 încoace, poveste prostească după poveste prostească de prostit şi proştii, cu poze, fotografii şi clişee virusate greţos, de îndobitocit galeria şi neamul şi de băgat în creierul ferfeniţă încă o a nu ştiu cîta Ferfeniţă, o poveste ca aceasta cu Vila Dante, de ţi se varsă maţele, cu atît mai mult pe latineşte, şi iubitul meu Poet cade în Plasă în Capcană sau în nu mai ştiu eu ce, şi mai adaugă şi EL nişte şi nişte straturi de Cremă cu Cacao, MĂ DOARE, şi mă doare atît de tare că i-o spun aşa tam-nisam, pe şleau, pe româneşte şi direct aici într-un comentariu, că A JUCA JOCUL ideologilor şi doctrinarilor de partid ( că-i doar unul împărţit în mai multe găşti sau gîşte) NU SE FACE, MAESTRE ! DELOC ! Să fim serioşi ! Mai bine vorbim de o pictură a lui Horia Bernea sau de un vers din Paul Valery, de o sculptură a lui Henry Moore sau de-o ……să-nvăţăm cu-adevărat ceva serios, că de footbalistice “j’ai ral bol”
E ceva mai clar ???
Şi-o precizare, nu contează neapărat cîte cărţi au citit oamenii ( căci şi cei pomeniţi mai sus, sînt doldora, dar se pare că nu ajută la mare lucru, decît să te dai “Deştept”) ci CUM ! şi nici nu contează Textele ci Bunul-Simţ care ajută a pricepe ce se întîmplă în jur, ce este Cosmosul, Adevărul şi Spiritul Dumnezeu.
Un ţăran din Maramureş sau Moldova, nu ştie să scrie, nu cunoaşte “sintaxe” dar e mai DEŞTEPT decît toţi “pleşu” la un loc.
Sper că acum să fie mai limpede !
Restu-s vorbe. VORBE GOALE !
Să nu te superi, dragă Pierre, dar eu nu m-am lămurit încă; mai exact şi pe-nţeles, n-am piceput exact ce vrei să spui, măcar că am trudit pe texte grele-grele la viaţa mea şi nu e prima dată când am de-a face cu textul lui matale. Cu toate astea, una-i sintaxa complexă care pune mintea la contribuţie, şi alta-i scrisu-n două ape, care te pune pe gânduri (ştii mai bine decât mine, nu te-nvăţ eu pe domnia ta, ha, ha, ha!!!).
Deci, nu că spun, da numa zic:
Aş fi ceva mai fericită – şi mai câştigată, crede-mă, să te creadă Dumnezeu! – dacă ai grăi o ţâră şi pe-nţelesul meu…
Să nu-ţi închipui c-aş avea vreun dante-n contra dumitale! Nice vorbă! Dar, dacă-i dante pentru dante, să fie, fie, numa să ştim şi noi…
Continuînd să scrie diverse versuri Continuăm să scriem versuri Tactice divertismente
Cum am putea să-i spunem prietenului nostru care şi el se lasă dus cu pluta în agonia poveştilor de baltă chit c-ale sale sînt scrise-n ritm şi rime fantastice-asocieri d-idei şi de imagini.
Chiar dînsul la-a sa vîrstă se supără degeaba şi taie-rupe-muşcă nemîrîind dar rece şi clar chirurgical exclude, din strîmt ograda aceasta, tocmai ceea ce face-atît de bine O Presupusă Libertate, liberă-n expresii, spirit şi idei, textele care îi par aiurea anapoda şi non-conforme cu-o anumită idee de, sau nostalgie de text „corect”.
Se momeşte uşor din Herăstrău în Primăverii pîna la Televiziunea Română în Calea Dorobanţilor, toţi peştii, babanii şi bibanii muşcă pe rupte din tocmai ce-am mai trăit acum 22 de ani şi ceva, la televizor cu Caramitru şi Dinescu, vă mai aduceţi aminte ??? şi în presa de mare specialitate de îndoctrinare lentă, subtil, şi mortal eficace.
Iaca cum istoria readuce-acum aceleaşi clişee trăit-pregătite odată de tocmai aceeaşi clasă „politică” conducătoare pentru a-şi pregăti trecerea dintr-un sistem în altul.
În decembrie 1989 în Studioul 4 actori şi poeţi-scriitori strigau ca din gură de Şarpe : “Am învins ! Victorie !” iar ceva mai încolo ni se prezentau imagini din vila lui ceauşescu ( dante-o fi tot aia ? nici n-are importanţă cu adevărat, tot aia ! ) EXACT ce se întîmplă AZI, manipulare de care se A !-MUZĂ ! cu toţii şi de-a valma eclectic sau banal-mitocănesc.
Adevărul despre “învingători” şi aşa zisa “victorie” şi despre cum se poate manipula poporul cu clişee-baliverne-scrieri de tot felul, să-i întrebăm pe cei care o fac manipulîndu-ne divers, eficient, distractiv.
Nimeni, niciodată, fiind în acelaşi spaţiu şi impregnat natural, firesc, în virtutea inerţiilor, bolilor şi otrăvurilor locale administrate lent, subtil, dozat măiastru şi ştiinţific, de zeci şi zeci de ani, nu a reuşit cu adevărat să mai simtă mirosul Autentic Real al Florilor şi al Norilor, al Pămîntului şi al Rîului, al Libertăţii şi al Orizontului.
NICIODATĂ !
Oare vă deranjează atît de tare anumite aspecte ale unui anumit adevăr în asemenea măsură încît să cenzuraţi comentariile care nu vă „plac” sau doar nu LE sînt pe „plac” LOR ?
Lămuririle nu sînt decît cele care urmează, iar interzicerea surprinzătoare a unor vorbe, seamănă ciudat cu o cenzură doctrinar-ideologică. Deşi vă bănui direct mînuitor de-acest gen de „aruncări la gunoi”,totuşi tocmai de-aceea nu mă pot pronunţa în totalitate şi într-o adevărată sublimă siguranţă, dar încerc să o subliniez ca pericol şi simptom malefic-morbid. Ceea ce se întîmplă aici este SURPRINZĂTOR-revoltător, şi de-aceea am adăugat LIBER aceste cuvinte-n aceste rînduri în acest comentariu.
OARE mai există-adevărul ?!?
P.S. Cu plăcere şi prietenie, oricînd.
M-am lămurit, în fine, pe deplin!
Cu stimă şi recunoştinţă,
Ş. F.
PRIVIND FOTOGRAFII SCRIEM DESCRIERI DESCRIIND ACELEAŞI CUNOSCUTE PLICTICOASE-PONOSELI-ILUZII-BÎRFE-CLISME
În maglavaisul sistemului de mahala de drept, şi în mitocania naturală sufocînd poemul, poezia, sunetul ei suava-i iremedibilă imponderabilitate,
ne pierdem, derivăm, ne sufo-scunfundăm-ntr-o baltă de ceva milimetri scanaţi curios la ultimul recensămînt ţinut ascuns într-un sertar poem necunoscut cifrat anapoda şi-abstract într-un coşcogemitea de stat drept strîmb rău turbat, paradis-iad zig-zag abscons, sconcs, trandafir de plastic-n care tocmai IZUL harnic impregnat ne face să avem acelaşi gust, miros, reflex, cuvînt, avînt şi orizont înfrînt în malul lacului ca-n dAnţii unui Fierăstrău cu-n dante de-aur crud de OPIŞTE carate bătute net pe muchie în plină gelozie-a galeriei de consultaţi în ale “marketing”-ului zvonuri, vîlvătăi, gargare de iluzionişti , şi flashuri de fotografii prinse pe viu furate din real ad-hoc într-o totală clară deontologie liberă de-orice cenzură, dubii sau frustrări autohtone pline de-un haz aparte impregnat profund de un necaz ascuns, subtil şi-atît de intim încît de neEXpus şi de nepovestit.
ŞI TOTUŞI !
Aveam aici expus-expuse, camere băi ,culoare debarale, piscinuţa, terasa şi bucătăria-n supra-expus o bazaconie de care sincer(i)[ adică de nenumărate ori, mai mulţi şi mai profund decît cît este de adînc lacul cu-un HAŞ atît de pronunţat-vizibil ne dă teribil socoteala şi verdictul peste cap precum un fierăstrău cu danţi tociţi şi tare ştirbi, cariaţi superb şi strălucind în soare-a-hazna de vis, direct, pe gratis oferită fără de tocmeală nu doar celor 7,4-8,5 milimetri pînă-n STIX, ce mai despart această lume de idealul unui vis palpabil versăngetorix.
Validarea invalidităţii nu este decît începutul unui handicap acceptat ca locuitor pensionar în vila unui dante cariat pîna la rădăcina unei poveşti ucisă cîndva mai demult, ţinută secret pro-fund pe fundul lacului cu danţi morţi şi HAŞ evident.
Mulţumim cu această ocazie călăuzei-pilot în apele atît de tulburi ale unui ocean în ibric unde nici măcar un rechin chiar dirijat-teleghidat de cel mai grozav peşte pilot n-ar fi reuşit decît să sfîrşească cu capul adînc înfipt într-un zid uriaş fabricat din milioane şi milioane, mult mai multe decît cele 7,4, ( poate chiar 8,5) de danţi, dinţi, dănţuiţi, dăltuiţi, dante-frişaţi, ferecaţi, fierăstruţi, oferiţi presei ca struguri dulci pentru zile amare, sos, zemuri, şerbet,borhot, mus, muls, must.
HAI NOROC !