SOFTUL ROMÂN. E S K

Prietenului Bedros Horasangian Escandorgue e un platou bazaltic din extremitatea sudică a marelui Masiv Central. Priveliştea aduce, pe cît bănui, cu „visul lui Eschil“ – „éclos“, după Baudelaire (v. L’Idéal), „au climat des autans“. Pentru escamotarea unei acţiuni periculoase şi temerare de comando se impuneau o serie de trucuri şi eschive demne de Scapin sau Escobar. Primul fusese tipu,-n commedia dell’ arte, al valetului escroc, simpatic însă, prin ingeniozitate, ca alde Figaro. Al doilea, o victimă a lui Pascal, în calitatea sa de iezuit şi, deci, în ochii unui jansenist, de scamator al unei cazuistici mult prea abile şi sofisticate. Din acest Pater Antonio Escobar (y Mendoza, ca să fim exacţi) provine, în franceză, un substantiv comun dezonorant. Accidentatul Escandorgue nu oferea, cred, nici o pistă, în evul preelicopteric, de aterizare-decolare. Or, acolo se găsea, pus sub escortă, un personaj britanic important, – nume de cod: A.B.C. Esq. „Unde e Skorzeny?“ se întreba, oftînd, Intelligent Service-ul, cu gîndul la the most dangerous man in Europe, salvatorul Ducelui captiv într-un hotel, Campo Imperatore, de pe greu accesibilul Gran Sasso. În cazul operaţiunii de pomină, „Stejarul“ (alias die Unternehmung Eiche), aventurierul aerului folosise un escadron paraşutistic. Ca să acceadă, în sfârşit, la […]