Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
SOFTUL ROMÂN. Fabule şi istorioare
- 12-09-2012
- Nr. 641
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 10 Comentarii
● Un fluture, zburătăcind năuc, prin preajma unei lacome omizi, îi spuse: „Fluşturatico ce eşti!“. Omida, uitîndu-se jur-împrejur: „Vorbeaţi cu mine, domnu’?“. ● Ce-şi spun şopîrlele, sorindu-se alene,/ pe resturile templelor elene,/ cînd lin adie vîntul printre lauri?/ „Vacs! Noi i-am apucat pe dinozauri.“ ● Povestea cameleonului (de Jean Cocteau): Un cameleon, care se aşezase, din întîmplare, pe un pled scoţian, muri după un ceas. De extenuare! ● Scarabeii intră, în bloc, pe scara B. Oscar (şi familia) intră pe scara O. Pe scara I, fireşte, Iscariotul. Pescarul de la VIII, pe scara lui. Pe scara E, cei care au escare. Administratorul e fericit… P.-S.: Cel care are,-n acest bloc model, acces la toate scările e Lascăr. I le oferă toţi pe ale lor. Numai că lui Lascăr i se rupe, neatent, cum e, la scări (şi trepte). ● Ce-şi spun lacertele, cu aer plictisit,/ într-un frumos arheologic sit [a nu se rostisait!],/ cu fresce-n care tropăie centauri?/ „Moft! Noi i-am apucat pe brontozauri.“ ● „Fluşturatico!“ îi spuse, într-o zi, alt fluture aceleiaşi omizi. „Pedofilule!“, răspunse domnişoara. ● Ce straniu: calul poartă şa, pe cînd şacalul… ● Un cameleon, de jale că o soră-i/ fugise-n lume, se-aşeză pe-un pat/ […]
Astăzi a fost penultima zi din cele două stagii consecutive, de la Predeal (stagii de formare a didacticienilor din învăţământul superior), unde eu am ţinut un curs. Ei bine, după ce, ieri, am prezentat „Clepsidra cu zăpadă”, azi am primit, în dar, de la colegii mei, „Hexachordos”, un minunat cadou, pentru care colegii mei au făcut un drum până la Braşov. Sunt fericită, dragi prieteni, iar omagiul primit de la colegi îl redirecţionez, la rându-mi, în nume colectiv, către Şerban Foarţă, Poetul care ne-a oferit, prin vers, un excelent studiu (ca să nu spun tratat) de poetică şi fără de care n-am fi avut ocazia să numărăm silabele unei balade medievale, să calculăm cantitatea vocalelor, să dezbatem, să ne certăm şi să ne împăcăm ş.a.m.d.
Aşadar, modest „Envoi” lui Şerban Foarţă (după puterile mele):
Eu mă temeam cumva că Arta
În metru fix rămâne-n van…
[Goodnight] Sweet Prince deschise Poarta!!!
Nunc est bibendum! PRO CHER BAN!!!
In „Pentru Dacă_nu_nu, cu mulţumiri”, – mariposa, bineînţeles (nu „maripoza”)!
Pentru că-ţi „place aia cu fluşturatica, săraca…”, îţi dezvălui că,-n astecă, papaotl, înseamnă „fluture” (sau „fluturi”), tot astfel cum, în graiuri încă vii, petaluda, schmmeterling sau maripoza…
Cât despre Orlamonde, e denumirea domeniului şi a palais-ului din Nisa, ale scriitorului M. Maeterlinck, înnobilatul şi „înnobelatul”.
Restul e dadaism: Dacă_da_da!
Într-o baltă neagră ,
Patru ochi luceşte.
Ce să fie oare?
Poate e doi peşte!
PS – writing with diacritics is a whale of a pain.
@Daca_nu_nu
No, no ase dara, mi-s omoricios fara vina. Daca se-ntilneste munte cu pisc, poate ne- om intilni cindva, sa lamurim aceasta intimplare simpla si ucigasa.
Pe-un colt, “The White Horse” , birt senect in Greenwich Village, pe Hudson ( chuis pas rubik-con, nu-i din hiperboreu, Whitehorse-ul din Yukon); un neamt, pieptis in ani si-nstrainare, butelca de whiskey WH o delasa, el lepturind domol din Fama Lipschii, de bere nu-i mai pasa (e, mari, apoasa…), singur la masa, cea care-l vazu pe Saroyan scriindu-si Vara calului balan, pe Tom Dylan, poet si Irishman, ori , cheltuind un pol, pe Andy-al lu’ Warhol…” Ein Bitter, bitte”, ii zice lu garçon, “fieros sa-mi fie cesta, ada-mi si glaçons…” Si-ntr-un minut, birtasul spin si jun, pe masa lipscanului stingher, depuse, naltuta si bruneta , cu miner, rivnita-i intre toate, la bouteille à l’amer.
Si pentru gimnastica de intretinere limbii, exercitiu din copilarie:
One-One was a race horse,/Two-Two was one too./One-One won one race,/Two-Two won one too.
Mie-mi place aia cu „fluşturatica”, săraca… Săraca „fluşturatică”, mie mi-a fost milă de ea: ba domnu de bampiri vânătoriu, cu usturoiu,-i „recomandă colegial” a o uşchire (a putina ştergere, cum s-ar zice), ba domnul înţelept se plânge că nu-i putea el spune dă-ţi fusta jos, că e prea strâmtă… Hm. Săracaaaa… Şi eu cam cred că basmu-i gata pentru dânsa. Oare cine să i-o fi copt aşa de bine? Că, de bătut şaua (să priceapă iapa), i-au bătut-o mai mulţi…
(De bună seamă, ceea ce, printre rânduri, citit-am eu şi-am comentat niţel mai sus, poate forţat (nu e exclus), e una şi numai una din posibilele trasee de lectură…)
@) Daniel StPaul
Pe mine m-ai omorât! N-ar fi fost rău să dai şi „o scară a cuvintelor streine tâlcuitoare”, ca să pricepem şi noi ce şi cum, despre ce e vorba-n propoziţie… Că, pe undeva, @) Dependenta avea dreptate: dacă te afli cât de cât în chestie, pricepi ce va să zică un atare schimb de replici, dacă nu… mă tem că nu. Bine, acum eu ştiu că domniei tale (ţ)i „se cam rupe la scări” (şi trepte), întocmai cum spune poetul, dar, însă, totuşi… :), poate faci un amar de bine şi pentru sufletele* unui profan ca mine.
*Nu-s mai multe. E unul singur: un suflete / mai multe suflete.
Mariposa
petaluda
papaotl
and so forth,
all three closed,
closed in a bottle,
in a bottle without horse.
Closed by Don Ruys, señor
de Medina y de Posa,
qui écoute el ruiseñor
et admire la mariposa.
Petaluda
papaotl
mariposa
schmmeterling
all four closed,
closed in a bottle
closed by Mr. Maeterlinck
(in Französisch : materlenk),
Grand cordon de l’Ordre de
Léopold, – que Timour Lenk
ne provoque pas: „A nous deux!”
Mariposa
papaotl
farfallo…
In Orlamonde, –
in his bottle
without throttle,
alle Menschen sind so trottel,
gagâteux [sic !] est tout le monde.
● Ce straniu: calul poartă şa, pe cînd şacalul… vorbeste dupa cuma sa poarta: cica asa aparu spita lui, batindu-i-se calului saua (in cuie) cit era cald…
●Opera aperta sive Spiegel im Spiegel din Gradina finisurilor infinite „ Shall I throw the girl?“/ asked the horse hoarsely. „ She\’s been horsing around for quite a while… But then, I don\’t give a hoot, or a hoof, for that matter.“