SOFTUL ROMÂN. Fluturi & Fluturoaice

Nu ştiu nici astăzi, după patru ani (şi patru sfinte hagialîcuri), ce calitate sau ce merite speciale îl recomandau pe dl Flutur drept aducătorul, cu avionul, al Luminii,-n noaptea de Înviere: ce dar dumnezeiesc, ce har, – sau numai norocosul zar al funcţiei sale-n PDL şi-al unei baronii locale? Coleg, pentru o oră, două,-n văzduh, cu însuşi Sfântul Duh, fluturul nostru zburătăcitor ateriza, după aceea, către miezul nopţii, la Suceava. Altminteri, ziua în amiaza mare, scria pe dealurile-i molcome şi verzi, cu berbecuţi şi cu mioarce, în semn de (b)oieresc omagiu, BUCOVINA, – pentru ca dl Preşedinte să nu se creadă-n altă parte. În fine, cum, la Paştile din urmă, Lumina ierusalemită (transportul căreia, pe lângă aeropleanul de rigoare, necesită şi-un soi de felinar, o aşa-zisă „lampă a lui Davy“) a aterizat cu întîrziere (semn, pare-se, de rău augur), – aducătorul ei mirean, anume dl Gheorghe Flutur, ar fi mai potrivit în rolul de, vorba fie-iertatului Paul Everac, „un fluture pe lampă“! Lepidopterele nu fac politică, se pare, dar uneori, zburătăcind de colo-colo, practicînd, adică,papillonnage-ul (a nu se confunda cu traseismul!), se rătăcesc şi prin partide. De obicei, în chip de nœud papillon; iar, nu o dată,-n jurul unor gîturi […]