SOFTUL ROMÂN. Genul programului: pamflet
- 13-07-2012
- Nr. 632
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 2 Comentarii
Cu ce aduc mai mult taclalagiii din jurul unei publicaţii, care le-ngăduie să-şi dea cu presupusul, în calitate de „comentatori“? Cu nişte cîini comunitari, pesemne, ce, neavînd acces în interior, se tolănesc pe trepte, se ghemuie, pe prag şi se conving, cu vremea, de sacrosancta lor misiune de paznici ancestrali ai locuinţei. Forumiştii, însă, nu sînt asta: ei nu apără (sau, numai, rar de tot) publicaţia de intruşii eventuali, ci se mîrîie şi se latră între ei, iar uneori şi-arată colţii (b)locatarilor, – ei fiind doar blogatari. Dacă ar putea să se-aciueze între paginile publicaţiei, cînd unii locatari dispar, se mută (la altă foaie) sau sînt în concediu, comentatorii utilizatori ar putea să tindă la condiţia, mai confortabilă, de squatter-i (un soi de scoate-i, de mai poţi, din casă!). Comentatorii utilizatori rămîn însă,-ndeobşte, pe trepte sau pe prag, de unde, cum spuneam, ţi-arată colţii. Revista Observator cultural îşi are propria-i haită famelică şi care te mîrîie sau latră, cu rost sau fără, cînd îi vine ei. Lătrătura-i debordează, de-obicei, mult mai puţina ta literatură. Unii n-au fler sau suferă de rabie, alţii turbează pe măsură ce se-ndîrjesc să te sfîşie, alţii te uită, în sfîrşit, şi se încaieră-ntre ei. Sînt, […]
CRIPTE CRISPATE COPITE DECREPITE
(fulgi grei de nea în plină vară-atroce)
CUVINTE DESPICATE
din neamul nervilor necunoscuţi
au coborît păgîne gînduri sterpe goale VID
acolo une morţii îşi imaginează că sînt vii
şi pute-a HOIT de dimineaţa pînă seara
iar noaptea nici nu poţi să dormi de silnicia
care danţuie pe-acoperişuri neîncetat cu ZVELTA-i
dărnicie de-om otrăvit pe veci şi ORB şi SURD chircit
în tocmai sensu-i aprig fantomă sieşi slută spadă înfiptă-n anus,
CE SLUTĂ-I CLIPA DE ARGINT !
[ Doar celor care dincolo de-aceste hăuri nu ajung să mai priceapă ABISUL ]
ŞI NU MAI E DELOC O BALIVERNĂ
GROSOLANE FLEACURI ÎNDESATE STRIDENT “dans le pantoufles”
D’une vieille habitude anachronique et désuète. SURPRIS !
MAHALAGII NU GLUMĂ ŞI ALTE SUBTILE CARACTERIZĂRI,
E TARE CALD, CHIAR RĂU ! ZĂDUF ! CLAIE PESTE GRĂMADĂ !
Punîndu-ne pe toţi ‘n-aceiaşi oală ne dă cu FLIT şi PIM-PAM-PUM cu toţii ameţiţi-n-ogradă sîntem cu străşnicie, bine grozav şi puşi la punct la locul nostru de onoare, pierdut de mult-n prea multe tulburări şi vremuri de gîşte prinse în capcane de vulpile cu iz de-ntelectuali sau funcţionari de Stat de Strîmb, de-atîta stat în cap, cu josu-n sus.
Ciudăţenii există în orice ogradă, de toate felurile, să ne legăm de fiece detaliu pare şi devine cu timpul atît de ridicol încît nici nu mai merită subliniat. Insistenţa pe-aceeaşi temă şi-acelaşi subiect sărac, banal şi provincial cu precădere-uimeşte liota d-intruşi şi familiarizaţi aici în patria aceasta mică, căci cică-există şi aşa ceva, mai nou, de buzunar chiar.
E LUMEA MULT MAI LARGĂ se pare decît n-imaginăm ! şi chiar MAI STRÎMTĂ !
În libertate se exprimă cum doreşte ! după cîte ne este dat să ştim, AICI, nimeni nu-nJURĂ ! Doar se exprimă, mai potrivit sau subiectiv, mai mai pe plac sau nu, mai virulent sau agresiv, dar Nimeni dintre NOI n-a depăşit vreodată-un prag acela-al vorbelor, ideilor, cuvintelor şi provocărilor decente.
Persoanei cu pricina i s-a răspuns deja, chiar încă-o dată şi iată-acum sîntem toţi arătaţi cu degetul şi traşi în ţeapă, pamFletizaţi, ierarHizaţi, cataLogaţi, Moralizaţi, iroNizaţi, CEEA CE pare e de-un CARAGHIOS-lîc de nedescris venind tocmai dintr-un tărîm atît de-nalt, sublim aparte, sensibil şi poet, CIUDAT !
Scrie citez : “dar mult prea negre-n….” ……..Par rapport à quoi ???
Cel care are-un cîine-i mîndru ciobănaş de cerul gurii negre-al păzitorului de Turme şi de OI. Doar celălalt, se pare, se plînge, de contrariul. Şi-n PLUS, am remarcat, de-atîtea tevaturi diverse româneşti, înşiruiri de PLÎNGERI neaoşe de baltă au apărut în presa culturală românească o sumedenie de-epistole spre PoartĂ.
IAR celor care ZIC că au puterea de-a Judeca şi-a-analiza inteligenţa, cultura deşteptăciunea, rangul sau prostia LE RÎD ÎN NAS cu HOHOTE NERVOS, HAZLIU.
Generalizînd cu-atîta insitenţă şi non şalanţă plecînd de la o mică chestie-provocare devine TRIST, mohorîtor, HILAR dat invers pe banda-înregistrării ca-ntr-un Buster Keaton şi Fabulos şi IREAL luat de-acel vînt sau-n bot de o LOCCO-MOTIVĂ de ne-nţeles.
Nu mai analizăm aici şi nici, nu le mai luăm la rînd la micro-scop, cuvintele şi termenii pe care nebunia din mahalale încinse dînd mult năvală ca haitele nemaiauzit-văzute niciodată nici chiar la turco-slavi şi nici la greci, ne-au dat de-a gata şi-am rămas :
BOUCHE BÉE !
peut-être NOIR peut-être ROSE ou VERTE,
ROUGE même ABSOLUE ORANGE ou BEIGE
ORAGE !
NEGRE ÎN CERUL GURII BLEU
NEGRU ÎN CERUL GURII ALBE
NEGRU ÎI CERUL GURII-NCHISĂ
NEGRU-N CERUL GURII NEAGRĂ
CERUL GURII GERUL NOSTRU NEGRU
ALB ÎI NEGRUL GURII-N CERUL EI
LIBER CERUL GURII E DESCHISĂ
SLOBODĂ CA GÎSCA E SĂLBATECĂ
CERUL GURII LIBERĂ DIN FIRE
NEGRU-I CERUL GURII SLOBODĂ
CE FRUMOS E CERUL GURII LIBERĂ
ŞI SĂLBATEC ÎN CUVINTE GÎSCA ZBOARĂ LIBERĂ
LIBERTATEA N-ARE SENS DECÎT ÎN HĂUL GURII CERULUI