Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
SOFTUL ROMÂN. Homo Infans (I)
- 29-06-2012
- Nr. 630
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 30 Comentarii
Niciodată generul uman nu cred să fi avut, săracul, mai multe moaşe ca acum! Sîntem guvernaţi de guvernante, de bone, de dădace sau de nurse; trăim ca într-o creşă, ca într-o nursery-garden. Mă şi mir că poezia anglofonă predată, prin gimnazii sau licee, nu se rezumă, încă, la, exclusivamente, nursery rhymes: „Humpty-Dumpty sat on a wall…“. Iar că o replică din micul Will, celebră, nu s-a transformat, nici pînă astăzi, în „Hai la grădiniţă, Caliban!“. În timp ce „lumea bună“ a planetei începe să trăiască, ziceam, ca într-onursery, cea… brună se transformă tot mai mult într-un orfelinat inhabitabil. Există şi în România asemenea aşezăminte… Cu ele/fără ele, românii, ca şi prea mulţi alţii, sînt infantilizaţi subtil, – prin, între altele, la noi, frecvenţa unor diminutive drăgălaşe. Nu se mai spune mamă, ci, tot mai frecvent, mămică: Mămicilor din România li se recalculează, de exemplu, ajutorul pentru bebeluşi. Pe cît de gingaş, pe atît de cinic! Ca şi cum burticii micuţului tău, mămico, nu i-ar mai fi fomică! Dar astea îs copilării, copilării ale adulţilor peltici. Intenţia lor o fi duioasă, dar rezultatul e dubios. În paranteză fie spus: destui bătrîni, la noi, ca şi aiurea, poartă ridicola povară, în spate,-a […]
Scumpe prietene Moussaye,
Doamne sfinte, ce mai ploaie!
Landerirette
Vremea asta ne îneacă…
Iar La Moussaye îl linişteşte spunându-i:
Putem fi liniştiţi:
Suntem doar Sodomiţi,
Numai prin foc vom pieri
Landeriri.
În definitiv, pentru generaţiile actuale, “crescute pe Facebook”, ‘Căutarea timpului pierdut’ este la fel de actuală şi de interesantă ca şi chestiunea comunismului sau… Papa Hildebrand !
Nu încercase deja Charlus să-l aducă la realitate pe Naratorul adolescent, îngrijorat de o uşoară indispoziţie a bunicii sale, ciupindu-l de obraz şi exclamând plin de subînţeles: « On se moque bien de sa vieille grand-mère, n’est-ce-pas… petite canaille !» ?
……………………………………………………………………………………….
Spre consolare, să ne recitim o pagină din ‘La Prisonnière’, despre homoerotism şi sfârşitul lumii în versiunea unui dialog apocrif dintre două figuri ale Secolului de Aur :
« C’est tout de même malheureux que ce soit à moi d’apprendre son histoire à un professeur de Sorbonne. Mais, cher maître, vous êtes ignorant comme une carpe. — Vous êtes dur, baron, mais juste. Et, tenez, je vais vous faire plaisir, je me souviens maintenant d’une chanson de l’époque qu’on fit en latin macaronique sur certain orage qui surprit le Grand Condé comme il descendait le Rhône en compagnie de son ami le marquis de La Moussaye. Condé dit :
Carus Amicus Musseus,
Ah ! Deus bonus quod tempus
Landerirette
Imbre sumus perituri.
Et La Moussaye le rassure en lui disant :
Securae sunt nostrae vitae
Sumus enim Sodomitae
Igne tantum perituri
Landeriri
— Je retire ce que j’ai dit, dit Charlus d’une voix aiguë et maniérée, vous êtes un puits de science ; vous me l’écrirez n’est-ce pas, je veux garder cela dans mes archives de famille, puisque ma bisaïeule au troisième degré était la sœur de M. le Prince. — etc”
Vă mulţumesc pentru urări şi vă promit că, dacă se mai răcoreşte, vom putea sta de vorbă îndelung despre numele vag tabuizat al fierului meteoritic în Egipt, despre ponoasele ruginii, despre Seth şi despre cele trei (?) hieroglife, ecoul cărora se-aude în BIZANŢ…
Toate cele bune!
NUMAI SEMNALIZATOARELE SEMNALEAZĂ SEMNALIZÎND, “făcînd cu ochiul »
„Frate” dragă, Mă MîHneşti !
E greu să-ţi zic cît mi-aş dori să stăm de vorbă despre Sensuri şi despre Multe ALTELE să mă-nveţi, DAR VEZI TU ! e Tocmai, şi nu numai Punctul 4, de-aici, de mai de sus, unde o dai atît de-n Bară-ncît, mai mult decît mă doare, mi-e greu să cred că eşti Adevărat şi Sincer cu Adevărat.
Răspunsul Tău ce sună „harnic”, „sufletist”, se-ncurcă iar printre meandre prea personale (contra-mi) [ stil clasic de DOSAR, Caracterizare de Secretar de Organizaţie de Partid Comunist ] şi chiar „Cacofonii” ( iartă-mi, te rog, cuvîntul-vorba, dar fie-ntre noi, alt-alta mai potrivită nu e !) precum zisei, în punctul PATRU unde te-ai depăşit în bazaconii şi băşcălii ieftine de baltă, fiţe : te citez, subliniez : „Anticomunismul Radical”, de la care te-ai derulat ( în „tapis rouge” ) ca de-obicei în false-adevăruri şi sofisme, iartă-mă, rogu-te încă odată, de « Securist » DE CE ? Păi, ei au făcut totul, şi continuă Asiduu s-o facă, ceea ce faci şi matale, dînd o conataţie Extremă şi Total Negativă a termenului de “AntiComunist”, ceea ce este una din cele mai MARI Manipulări INTelectuale postcomuniste. Voi continua “telegrafic” : AntiFascist este acceptat !!!! ATUNCI ??? De ce NU şi “anticomunist” ??? Comunismul în SINE este o Doctrină-Ideologie RADICALĂ, avem pe lîngă Dovada Textelor Teoretice şi PRACTICA Criminală, care continuă şi AZI, bineînţeles Altfel, sînt şi aici dovezi la tot pasul. Artizanii căderii, DOAR, a Zidului Berlinului, (“sfîrşitului”) transformării Comunismului, sînt Ronald Reagan şi Margaret Tatcher ( nu Clinton !) Ai rămas încă la perestroika, „tavar !
Restul e PRAF în Ochi, ceea ce faci şi tu, machiavelic, frate Mihnea., dar foarte prost scris, citeşte atent punctul 4, ca să vorbim numai despre el şi, TE vor trece fiori “caraghioşi”, amintind de procesele moscovite şi de, limbajul unei propagande de un nivel “cultural” degradant ( eufemism !)
VALOAREA oamenilor, intelectualilor, NU STĂ în Cultura şi Capacitatea de-a ÎMBĂTA mulţimea, massele, poporul, popoarele, ci în cu TOTUL ALTCEVA, care deocamdată îţi “scapă”, TE FACI CĂ-ŢI SCAPĂ !, frate vitreg Moroiene, HELAS !
Comunismul nu a fost o NĂLUCĂ, frate vitreg ! şi nu a Dispărut, frate vitreg ! Cuvîntul materialism(dialect) îţi vine cam firesc pe limbă !
În lupta cu “morile de vînt”, am să te rog, să mă laşi, chiar să nu mă mai deranjezi DELOC !
Dacă doreşti să mă “deranjezi” cu poezii, “matematice”, “mallarmisme”, “james joyceisme”, „latinisme”, sînt gata, sînt avid. FĂ-O !
LAS-O BALTĂ CU TEORIA IEFTINĂ despre ANTI “ANTICOMUNISM” şi încearcă să nu te mai legi de “persoană”, nu mai face “caracterizări de Dosar de Securitate”şi, nu mai vinde castraveţi, de o asemenea Proastă Calitate, grădinarului.
Să rămînem pe tărîmul Culturii ! Hai, UMILEŞTE-MĂ !
Despre RESTUL : Stai cu mama ! vorba prietenului nostru, aici comun, Ş.F..
P.S. BRAVO, ptr. diacritice ! A fost greu ?!? Iaca c-am reuşit să şi “ievoluăm” !
“ PROMETTRE C’EST NOBLE, TENIR C’EST BOURGEOIS ”
D-le, vreu sa fiu eu primul care va ureaza,din timp, LA MULTI ANI FERICITI ! Cine stie,poate veti fi plecat,poate veti avea alte preocupari in preajma zilei de 8 ,asa ca VIATA LUNGA SI SANATATE!
AM O SENZAŢIE VAGĂ, CRED CHIAR CĂ ŞI, domn domnului Şerban Foarţă
OGRADA, ORA CARE DĂ TAC-TIL TĂCUT GRADUL DE-ABSENŢĂ
OARE NE-O DA CU DRAG OGRADA GARDUL DE ABSENŢĂ ?
OGRADA-I CEA CARE NE DĂ CU HAR DESIGUR GRADUL DE-ABSTINENŢĂ
în curtea-n care tot noi ne sîntem
tot vechi şi goi cu gardul care
nu mai este strînşi unii-n alţii
voiniceşte-n centru mic din mijlocul ogrăzii, strîmt
adunaţi şi-nghesuiţi febrili pe-o cracă groasă, desigur
ruptă ieri căzută la pămînt,imaginăm cotcodăcind
vulturi pleşuvi în zbor planat peste înalte piscuri
înzăpezite veşnic sus şi lin privind în
balta noastră-n zloata bleagă, cerul
şi norii iuţi trecînd înspre-asfinţit, simţind
în transa unui vis cum cer, Eu-l cel larg ne ia de aripi
şi ne poartă ca un frumos portavion imens,
spre orizont, fără de sens, fără sfîrşit, în Franţa.
CE VIS SUPERB !
NU TE UITA PREA DES în Baltă poţi ameţi chiar Stînd
şi Rişti să cazi rău şi adînc în cerul cel profund, deschis,
din vis în glod de pe o cracă groasă, la pămînt, Aceasta-i Farsa.
… era si el filolog, poet, filosof si istoric!
Anumite alunecări spre trivialitate şi o anumită obtuzitate (poate mai mult afectată decât reală) m-au făcut să mă-ntreb dacă are rost să-şti mai răspund de această dată. O fac totuşi pentru a-ţi semnala următoarele:
1. Deoarece îmi place să-i creditez pe oameni judecându-i în lumina cea mai favorabilă a acţiunilor lor reale sau presupuse, ţi-am atribuit calitatea potenţială de frate, luând ca de la sine înţeles că nu era vorba să fim altceva decât “fraţi inamici” (nici măcar vitregi!).
2. Nici prin gând nu-mi trece să te “aduc pe calea cea bună” – deoarece îmi dau seama că e imposibil. (Asta neînsemnând că mi-aş fi schimbat părerea despre efectul cu adevărat soteriologic pe care o minimă reflecţie asupra “mesajului interlinear” al poeziei “IF…” a lui Kipling l-ar putea avea asupra încrâncenării care ţi-a devenit o a doua natură.)
3. Motivul pentru care de la un anumit moment încolo (fiindcă mult timp am crezut că ai fi un simplu grafoman obsedat de verzale) te-am urmărit, cum zici, “număr de număr” era că, pur şi simplu, mă amuzau variaţiunile infinite pe care, cu o tenacitate vrednică de o cauză mai bună, le aplicai “temei” unice pe care ţi-ai ales-o odată pentru totdeauna.
4. În particular, mă distrau asemănările temperamentale şi “ideologice” cu Zviad Gamsahurdia, celebrul disident şi prim preşedinte al Georgiei independente, pe care fixaţia pe ideea anticomunismului radical l-a transformat într-un Don Quijote al acestei idei, iar înverşunarea şi ceea ce adversarii lui numeau înclinaţiile dictatoriale l-au dus într-un răstimp destul de scurt la pierderea întâi a puterii şi apoi a vieţii. Pe scurt, un adevărat erou al luptei cu sistemul communist care n-a reuşit să-l înfrângă, spre deosebire de realităţile epocii post-comuniste, în care încăpăţânarea şi refuzul fanatic al oricărui compromis (împreună, se pare, cu cinismul diplomaţiei lui Clinton) l-au dus la sfârşitul shackespearian care era aproape previzibil.
5. Cum (din păcate sau din fericire) un astfel de sfârşit nu te poate atinge la modul concret, se cheamă că ceea ce te pândeşte este un anumit manierism – şi pierderea don-quijotescă a distincţiei dintre vorbe şi FAPTE, dintre închipuire şi realitate…
6. Promit să te deranjez cât mai puţin în nobila luptă cu morile de vânt, care este oricum glorioasă în sine, chiar şi atunci când morile se dematerializează progresiv, până la a se transforma în simple năluci (Vrăjitoarele din „Macbeth”?) sau figuri de ceaţă.
Să-mi mulţumeşti, pacient român,
că-ţi amintesc de anii
când o mămică-ţi dădea sân
ca să faci nani-nani!
Fi’ndcă nu-s mamoş, da-s mămos, –
aşa că-n loc de-„Adio,
dom’ doctor!”, zi-mi „Melsi mumos!”,
‘nainte de-a mierli-o…
Stimate domn,
ar trebui să fii de-a binelea stupid, dacă asemenea enigme captivante ar ajunge să te „plictisească”. Mai curând, dacă nu eşti un specialist, ar trebui să-ţi recunoşti, din capul locului adânca ignoranţă. Mi-ar fi uşor să-mi dau cu presupusul, afişând o erudiţie simulată, doar că ar fi o gravă impostură. Situaţia mea este aceea a individului care, citind într-o gazetă, că se caută, pentru o funcţie importantă, un ins care să ştie chimie, fizică şi matematici superioare, muzică (nu numai teoretic, dar şi practic, putând cânta, din Beethoven sau Bach, la violină sau clavir), desen artistic, dar şi tehnic, iar pe deasupra, să cunoască japoneza, ca şi, desigur, artele marţiale, s-a prezentat, în fine, la ghişeu, după ce două săptămâni nu apăruse niciun candidat, fiind primit cu braţele deschise, – pentru ca el să spună cam aşa: „Am venit să mă declar incompetent”!
Cu stimă sinceră şi pe curând, Ş. F.
Super! nimic nu va scapa!
Si mare dreptate aveti in legatura cu infantilizarea pacientilor in spitale!
Am discutat si noi pe forum ca multi pacienti se simt jigniti sa fie tratati si sa li se vorbeasca ca unor tampiti,
Totusi, chiar daca sunt bolnav si intr-o postura inferioara ,dependenta si penibila, in pijama rupta , cu halat de diftina cu buline si cu oala de noapte sub pat, nu mi-a scazut nici IQ-ul, nici demnitatea de om nu mi-a luat-o nimeni!……sau ,ma rog ,asa cred eu,bolnavul..
Medicul are alta parere: hai mai bine sa ne luam pastiluta si sa mergem la nani….
Un caine ratacit ma latra / Pe strada mea./Auzi ,pe strada mea ! / Cred c-ar fi timpul sa observe / Ca locuiesc si eu pe ea.
EPITIMV
HIC TACET
COLVMBA
QVÆ JACET
IN TVMBA
SVB SARCINA PLVMBI
SVB ALA PALVMBI
QVI PLORAT
DEPLORAT
& ORAT
HIC JACET
CEL CARE PLEACĂ NU SE-APLEACĂ
CEL CARE-ŞI IA INIMA-N DINŢI, ŞTIE CĂ O ARE
CEL CARE ŞTIE SĂ MOARĂ ŞTIE CĂ VA FI VEŞNIC VIU
CEL CARE MUŞCĂ DIN SABIE VA STA PURURI DREPT
CEL CARE NU SE PLEACĂ VA FI ETERN LIBER
CEL CARE NU MINTE VA PRIVI TOTDEAUNA-ÎNAINTE
CA SĂ POŢI SĂ TRĂIEŞTI TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI
Aceasta-i Înţelepciunea cu care-am trăit secole ! Acceptă, taci şi supune-te !
Aceasta-I Ideologia de partid cu care-a fost otrăvit românul.
Şi-am rămas VAI DE NOI, cu capu’n piept, cu privirea-n pămînt, şi cu mintea-n papuci.
Vă rog, nu vă supăraţi, ştiu că nu vă place, dar priviţi în jur şi chiar lîngă dumneavoastră, zacem pe un maldăr de oseminte, moloz, frică, ipocrizie, făcînd Morală şi dînd sfaturi înţelepte. scriind poezie, şi făcînd Artă imagindu-ne că sîntem Liberi.
Ceva e Foarte Putred în România dar nici unul Aici, nu e nici Hamlet, nici PAUL GOMA şi nici VASILE PARASCHIV.
Sînt momente şi vremuri cînd Omul dacă-i OM îşi suflecă mînecile şi pune mîna pe Lopată şi Arme, şi trece la TREABĂ.
Dar NOI cu capu-nfipt în STERN nici nu mai ştim (sau ne facem că NU ştim ) despre ce Treabă-ar fi vorba.
Sîntem Grozavi dar Incapabil să clădim o Ţară, un Neam, o Cultură.
TOTU-I BĂLMĂJEALĂ ŞI BOCET, UN PERPETUUM LAMENTUM.
Mi-aş îngădui să pun o întrebare : Ce fel de trăzbăloi se-ntîmplă-n România cam de pe la PAŞCINCI încoace ? de ne-am ascuns iar în grotele munţilor şi în adîncul pădurilor, cu capu’ plecat, şi tot nu vrem să ne punem pielea la bătaie ?!? Şi nu vrem să ştim NIMIC ?!?
Credeţi că o să vină aşa dintr-o dată UN ÎNGER,( cu sex, ce sex, care sex ?!?) şi-o să ne Salveze de la Excomunicarea de care suferim bolnavi inconştienţi de secole, veşnic victime, victimuţe, victimele, victimicuţe?!?
Ne-am plecat capu’ pînă ni l-am băgat în ţărînă, dar nu vrem DELOC să recunoaştem !
Am rămas ORBI şi SURZI, deştepţi şi mîndri.
Dăm SFATURI. Facem Morală. sau Nu ne Băgăm, sau ne dăm cu Puterea.
Am plecat de mult, Capu’ nu mi-a căzut, am pierdut HELAS ! rădăcinile, cele mai multe deja UCISE, altele mîncate de viermii şi haitele diabolice ale Comunismului, care latră încă vii pe coclaurile Bărăganului şi chiar din alte colţuri ale lumii, celelalte contorsionate şi otrăvite de Ipocrizia şi Laşitatea Fraţilor Români, care se iubesc precum în Biblie, Mioriţa, Baltagul şi alte legende iscusit povestite şi răstălmăcite cu vicleşug înţelept mitologic.
” FRATE ” Mihnea ?!? De cînd sîntem noi doi, fraţi ? şi ne iubim de ne “pupăm” aici împreună ca-n piaţa endependenţei ?!?
Dacă-am scris nişte poezele nu înseamnă că ne-am şi logodit întru cauza românului cuminte şi ascultător, cu capu’ plecat ÎNFIPT în PARUL ÎNDURĂRILOR ROMÂNEŞTI SUBLIM BOLNĂVICIOS ETERNE.
Precum un “pedagog de şcoală nouă”, de peste gardul şcolilor patrioate se-aude ECOUL binelui poporului şi-al neamului nostru :“Vezi că te dă dom’ profesor afară !”, “Te spun, lu’ tovarăşa Dirigintă !”,“Fă-ţi penitenţa fiule, a venit ceasul, de nu ! acolo unde-ţi zac picioarele îţi va sta capul şi focul iadului te va înghiţi în chinurile cele mai groaznice !” şi alte tot felul de Slogane de partid revoluţionar.
Ce se întîmplă în România de-atîtea decenii şi azi, NU ARE NIMIC de-a face cu Poezia !
Veşnic aceeaşi veche „capcană” intelctualicească de propagandă de partid : « …(fără s-o sper cu adevărat) o întrevedeam ca posibilă.”, limbă de lemn, scrum şi cenuşă.
Acesta-i stilul, acesta-i felul, acesta-i scrisul, “frăţesc”, “tovărăşesc” (şi fără diacritice, că-i mai greu, e mai “şubtil”, e mai “cu dragoste”, e de peste gîrlă) MULTUMESC!
Iar ca să ştii “frate Moroiene”, admiraţia pentru poezia Maestrului este mai presus de orice, cît despre Restul….. Şi de altfel, EL este singurul în măsură să decidă în cunoştinţă de cauză de eventualele “pedepse” aplicate “elevilor”.
AŞA CĂ, te rog frumos, „nu te supăra frate !”, NU MAI BĂGA STRÎMBE !
Nu-i aşa că ai întrevăzut şi această (schimbare) reluare de tonalitate.
Nu ştiu cum o fi cu speranţele, adevărate sau false,imaginate sau presupuse.
Mă bucur de grija pe care mi-o porţi, de vigilenţa aleasă, de cuvintele drăguţe, drăgăstos-sfătuitoare, pedagocice şi erudite. De Dosarul pe care mi-l întocmeşti săptămînă de săptămînă, de pildele vechi.
Maestrului, Omagiile mele, viaţa fără tărăboi e ca o Fermă fără Animale şi
zburutăceala nu-i decît între doi fraţi “biblici” sau mai curînd curcani, cocoşi sau bibilici.
Aşa-i pe “front “, cu înfruntări. Numai de bine.
Iar fratelui meu de cruce, Mihnea, un gînd pios. Aşa să fie !
Per aspera ad astra !
POST SCRIPTUM : Fie vorba-ntre noi ! frate, frate, iubirea, iubire, poezia, poezie, dar la o grămadă de chestii mai concrete despre lumea şi societatea românească, nu zici nimic, le taci, faci pe niznaiu, le cam dai cotite-n latineşte şi tot la persoana mea ajungi-te dai cu dragoste şi „duhovnicească plecăciune. DAR mă cam laşi nelămurit ! Cum pot să ştiu eu cît de tare mă iubeşti, cine eşti, şi care o fi calea aia bună pe care vrei să mă (a)duci, de te oboseşti cu atîta sîrguinţă şi aplicaţiune. Sau doar ……
Indraznesc sa va abordez intr-o problema de istorie , care nu-mi da pace : de unde vine denumirea de BIZANT? Si stiti de ce indraznesc la D-voastra? Fiindca va simt aproape. Domnule Foarta,am citit in ,,Istoria Bizantului ” de August Bailly,o ipoteza ,cum ca numele ar veni de la conducatorul emigrantilor megarieni, pe care l-ar fi chemat Byzas. Daca ne gandim ,si Bucurestiul ,,saracu’ „tot asa zic unii, ca si-a luat numele de la ,,Ciobanul Bucur”.Parca n-ar fi auzit de BUCHARA. Intorcandu-ne la oile noastre, as da un citat din ,,Fierari si alchimisti” de Mircea Eliade, care fara sa vrea, da intelesul termenului ,,Bizant” ,,Pe o perioada destul de mare de timp,egiptenii n-au cunoscut decat fierul meteoritic.Fierul din zacaminte nu pare sa fi fost utilizat in Egipt inaintea celei de-a XVIII-a dinastii si a noului imperiu. E adevarat ca s-au gasit obiecte din fier terestru intre blocurile marii piramide (2000 IHr.) si intr-o piramida din dinastia a VI-a , la Abydos, dar provenienta egipteana a acestor obiecte , nu este pe deplin stabilita. Termenul ,,BIZ-N.PT.” ,,fier din cer” sau mai exact ,,metal din cer” indica limpede originea meteoritica ” Deci ,romanul nostru a descoperit ( fara sa stie ),sensul termenului ,,Bizant” Aici a fost un cataclism generat de un meteorit,pe care memoria colectiva l-a denumit in egipteana veche ,,Fier din cer”. Mai avem o denumire oarecum asemanatoare ,,Bizone” (azi KAVARNA-Bulgaria) care spre sfarsitul sec. I d.Hr.buna parte din oras s-ar fi prabusit in mare (Plinius babacu’- Hist. Nat. IV.18). La intarirea celor sustinute de mine, la vechimea evenimentului,mai avem relatarea Bibliei ,,Caci D-l Dumnezeul tau are sa te duca intr-o tara…..ale carei pietre sunt de fier”(Deut.8/7,9) Deci in zona. Cum tot in zona este si craterul meteoritic descoperit la Jabal Waqf es Swwan in desertul Iordanian (vezi ziarul ,,Magazin” 26 oct.2006) despre care initial s-a crezut ca este conul unui vulcan stins, caruia geologi germani de la Universitatea Braunschweig i-a stabilit adevarata provenienta. Ei ,ce ziceti ? Iertati-ma daca v-am plictisit. O problema care ma framanta si n-aveam cui s-o spun. Multumesc.
Bineinteles, excomunicarile nu se „revarsa” ci se „lanseaza”!
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Si, , in cazuri fericite, ele se pot retrage atunci cand viul petrnovatul petrece cateva zile si nopti, in straie de penitent, prin ploaie si vant, pe pragul portilor incuiate ale Castelului…
Frate Pierre, sunt miscat de poem si de schimbarea de tonalitate pe care (fara s-o sper cu adevarat) o intrevedeam ca posibila.
Te rog acum, intreprinde ceva pentru a-l imbuna pe Maestrul a carui manie ar putea oricand revarsa asupra bietilor muritori care suntem (sau mai degraba SUNT!) una din acele excomunicari fara apel care faceau, dupa cum stii, specialitatea nemuritorului Palamède de Charlus, (alias Marie Joseph Robert Anatole, comte de Montesquiou), a carui gigantica umbra s-a incarnat in literele noastre sub figura tainicului Pasadia… .
Domnilor, vă rog să mă scuzaţi, dar ma simt mult prea mic pentru un tără(z)boi atît de mare!
ÎN ACEST SPAŢIU HAR ESTE
În care-mi vine să cred, VIU,
Vorbeşte cu noi un GRAI unic,
Adevăr pare şi Sens aprig,
Numai aşa vom putea spulbera
Împreună, în-necăciosa Pucioasă.
Gînd bun celor care cu sîrg îngrijesc
Acest magic Colţ, Această frumoasă Grădină,
Şi nu în ultimul rînd,
Poeţilor şi celor ce ŞTIU a vorbi
Răspicat aducînd AER Curat aici
Şi Lumina Luminii.
Şi dacă vorbele n-ar fi adevărate cuvinte
Toate se vor fărîma în ABIS ca niciodată-nainte.
Şi dacă Marea nu ne-ar mîngîia spusa,
Spuma ei s-ar pierde aiurea Secătuindu-ne Buza.
Şi dacă Spusele-acestea nu sînt cu Adevărat o Minune,
În ce altceva am mai putea crede pe Lume.
Şi dacă Versurile-acestea ne-împacă privirea
Atunci,
Poezia-i o ARCĂ,
În care nu doar
Sacră e FIREA.
Şi dacă Murmurul spune,
Pace celor ce-ascultă,
Armonie celor ce ştiu să răspundă.
Şi dacă toate astea există,
Undeva În noi
Într-adevăr există O SURSĂ.
După atîta zgomot, după atîta furie (greu, mărturisesc, de priceput), nu-mi prea mai rămîne altceva decît să villonizez şi eu, în treacăt, – şi anume: \”Je crie a toutes gens mercis\”!
Şi dacă răcnet n-ar mai fi,
În liniştea sării
Privirea ta tot ar răcni
La marginea mării.
Blesteme târzii
S-ar pierde în valuri;
Iar demoni zglobii ar sări
În gol de pe maluri…
BOLNAV, HANDICAPAT şi DISTRUS DE COMUNISMUL CARE CONTINUĂ LIBER, PERFECT şi ABJECT (de 65 de ani fără-ncetare)
Iar intelectualii joacă ţonţoroiu-alături de miile de Scaraoţchiiiiiiiiiii-AUTOHTONI, unii vorbesc de la 1453 şi chiar ceva mai de dinainte, tot despre sexul îngerilor, în latineşte evident că sună bine SUS pe mormanul de cadavre Dîndu-se PURI, ÎNŢELEPŢI şi CALMI ÎNVĂŢĂCEI A TOATE ŞTIUTORI, şi ca de obicei în DULCELE STIL BOLŞEVIC în loc să se refere la IDEI , SOLUŢII, ADEVĂRURI CONCRETE EVIDENT se dau Şacalic atacînd persoane despre care nu au habar APRIG înfierînd cu-o ură tipic proletară leninist-stalinistă- criminală TOT ce îi deranjează, producînd PROCESE de intenţii, false dosare, lansînd zvonuri şi spurcînd cu fiere APĂRÎND astfel SISTEMUL Criminal.
De-Aceea România a ajuns ce-i azi HAZNAUA unor putregaiuri care se dau mari intelectuali, poeţi şi cărturari şi SCUIPĂ pe cei care nu le joacă jocul ( la fel se-ntîmplă şi cu PAUL GOMA, şi încă mulţi alţii uitaţi şi îngropaţi SPECIAL de astfel de trepăduşi şi conţopişti, călduţi-dulcegi hrănind hrănindu-se (chiar de departe) la ŢÎŢA SISTEMULUI periindu-l veşnic în sensul potrivit teribil schimbător şi aprig socialisto-comunist).
Cultura, Cartea, Biblioteca, NU AJUNGE să ne imaginăm GROZAVI deţinători de Adevăruri Sacre şi astfel să ne dăm drept şi drepţi COMISARI AI POPORULUI.
Interpretările AD LITTERAM la un nivel de grădiniţă, atacurile la persoană şi provocările de mahala intelectuală de universitate occidentală, ne dovedesc încă o dată că nu ajunge să traducem din Mallarmé sau Joyce ca să putem pricepe oarece.
E-atît de TRIST, atîta SCÎRBĂ, cînd oamenii se prostituează-n aşa HAL lingînd distorsionatîncursubtil SISTEMUL CRIMINAL.
Oare acest domn Mihnea Moroianu nu are altceva de făcut decît să se ia de oamenii de pe “stradă” ?!? DE CE ???
Care-o fi Rolul Secreto-Moralizator-Materialist, pomenea d’ pucioasă ?!?
Cu siguranţă ştie despre ce-o fi vorba !
Cîtă-o fi lansat şi răspîndit cu meşteşug în numele unei CAUZE DREPTE ?!?
Din păcate ! În România cu precădere, Comunismul şi-a reuşit din plin Pariul, chiar dacă indirect .
Au trecut 22 de ani, Peisajul este ATROCE CANGRENAT pînă la măduvă.
IAR, Tovarăşul Nostru Mihnea Moroianu, nu este singurul, care Demască Înfierînd INTELECTUAL-proletar “inamicii poporului” în EXACT ACELAŞI STIL criminal comunist de din 1945 încoace, IDENTIC !
Cît despre BAGAJE …………………………….încă n-am plecat !
Şi voi pleca definitiv doar atunci cînd voi MURI, şi nici DUPĂ încă nu se ştie prea bine ce se mai poate-ntîmpla.
AVIZ intelectualilor vigilenţi de serviciu şi altor trepăduşi deştepţi.
Inseamna ca Furia mecanic programata si-a atins propria limita – autosaturatia, iar repetarea (bazata pe principiul moristelor de rugaciune din Tibet si al pomenilor de hartie aruncate calatorilor in loc de paini adevarate) cuvintelor magice COMUNISM, ADEVAR, LIBERTATE samd s-a convertit in propria-i negatie…
In Iad se inregistreaza, presupun, reactii contradictorii, iar ultimii atomi de TACERE (aceasta esentza si simbol al Poeziei virginale) se rotesc fara noima prin cotloanele in care s-au ascuns de spaima RACNETELUI.
Fare thee well, thou Singer of the Dark!
Dragului Domn Şerban Foarţă,
Unele puse bine pe policioară, altele de o parte, iar altele aruncate la pubelă.
Puberă ne este încă-existenţa cînd a face diferenţa între o poveste sau alta ne îndiguie
LIBERTATEA cronicizînd ascunzînd-o şi mai adînc, Suferinţa şi Boala.
Nu adevărul, nu ieşirea din tiparele acceptabilului, nu entuziasmul nedisimulat, nu curajul de-a veni de-a valma pentru a repara RANA, boala, Orbirea, Surzenia, Lipsa, Îngustimea, Cercul Închis şi transformat în pătrăţele stîlcite, petece de pete de sînge închegat în ruşini ascunse sub piele. NU !
A scrie altfel atrage-AMENDA !
Cineva veghează AICI la bunul mers al Urbei, nu poţi depăşi limitele impuse : ori ! ORI !
Vine o vreme cînd, pentru a nu ştiu cîta oară alungat cu drăgălăşenie ţi se explică……., şi cînd singur ar trebui să pricepi că sînt meleaguri unde deocamdată de-atîtea buruieni înalte şi-atîţi cîini vagabonzi maidanezi uneori periculos de periculoşi muşcători-devoratori de oameni amărîţi şi copii drăgălaşi, E TIMPUL detaşărilor imanent iminente.
DRĂGĂ-LAŞ e locul în care ne tot căznim să găsim zilnic, perpetuu, cîte-o altfel de explicaţie. Făcîndu-ne politicoşi că facem politichie, politruchie, politicŞmecherie, politicBăşcălie, politicăHoţie.
Fuga de Crudul Adevăr este tocmai ocupaţia noastră esenţială peren-eternă.
PERNA noastră cea de căpătîi, aceea-aceeaşi cea de toate zilele.
De-aceea-am început să-mi fac iarăşi, bagajele.
Aşa-i mai sănătos ! SĂNĂTATE !
…………………………………………………NON CONFORME !
Copiii, sau părinţii lor… copilăribili, diminutivează chiar şi verbe:
„Te roguţ”!
Stimate domnule Carre Anton,
fiţi, rogu-vă, de-acord cu mine că:
1. Boc nu poate fi „Bocuţ” decît la modul pleonastic, căci s-a născut şi a rămas diminutiv.
2. Blaga e prea bulldog (cum bine-i spune gura lumii), pentru a fi „bloguţ”. O fi fo… bleguţ cân o fo micuţ!
3. „Pontuţ” aduce a… pontuţă!
4. Diminutivul, în sfârşit, al domnului profesor Marga e, mai curând, Mărguţa!
Bocutz,Blagutz,Pontutz ,Margutz,s.a m.departicutz
Graiul „villonic” mi se pare,-n noaptea asta, mai inteligibil decît al Dvs., care este (tot mai) vavilonic…
TEXTE POLITICOASE şi PLICTISELI POLITRUCOASE
DE ATÎTEA TEXTE POLITICOASE M-AM PLICTISIT
MĂ DOARE-N COŞUL PIEPTULUI ÎMI ARDE STERNUL
SÎNT PUR ŞI SIMPLU CONSTERNAT
Bomboane şi mitiei sau mici, berici-glumici, fiţe-fiţuici, şi galipete, Paraşcovenii cu toptanul.
IAR ARDE PATRIA !!! şi tot continuu arde de dintr-un ’89 obscur încoace iar noi ne tot jucăm cu mititica-n nisipul scurs de-a dura şi de aiurea în găurile noastre negre pe care NOI le mult vedem albastre, poetice, cu HAZ şi post-moderne, RECTO-VERSO !
Nu mai ştiu unde-o zăcea-Adevăru’, RIMA, CĂ : era-altădată, pe vremuri-un-banc ( cu Bulă ! ) de zicea el, aşa o chestie, cam cum c-ar fi sub apă, (rima !), el fiind, ÎN, pîn-la brîu.
Nostalgii, dureri , doruri ?!? NU ! Nu Maestre ! LEHAMITE ! o infinită lehamite ionesciano-cioraniană PUR FranţuzeascĂ. “J’AI LA FLEMME !”
Dac-am zice ciorbă de vacă ar suna ca vaca-n perete !
Sărmăluţe-n foi de viţă ! chiar nu e de fiţă, tare-s mici ! aşa-s ele bune ! cît să se aşeze tochitura doar într-o singură frunză tînără şi fragedă tare blîndă
Ficăţei de pasăre, Maestre ! că n-o să zicem, “am neică nişte ficaţi de pui” unde mai pui că mai am şi, “o vacă cu mămăligă, (de stau mîţele-n coadă)”, sună naşpa, ptiu drace ! puşchia pe limbă, că iaca pîna-aici m-ajunse năravu’ !
NE-A CAM PIERIT POFTA ÎN ATÎTA BULIBĂŞEALĂ CU BULIBAŞELE CELE POLITRUCATE la cîrmele HOŢIADEI care TARE se tot întinde HALIND HULPAV LIBER HOŢ TOTUL per-VERS prea Firesc, HA! HA! HA! şi nu invers !
În ţara aiasta-am putea face băşcălie pînă la sfîrşitul lumii zăcînd la taclale şi alte tot felul de baclavale şi aliveici şi chiar după aia încă cel puţin jumate de vreme şi tot n-ar fi de ajuns sau învăţătură de minte căci noi avem creieraşii puţintel cam pané şi greieraşii tare duşi, cînd cu sorcova, cînd cu pluta şi, mai mult linte în cutia craniană de conservat jucărele şi bombonele de supt pe ascuns şi cu duiumu’ vîndute pe gratis de tovarăşii noştri mămoşi tacticoşi tactic.
Ce să mai zicem acătării de nişte fudulii FUDUL ca NIMENI ALTU NU-I RUMÂNU în tigaie adică nişte coiţe de porc în untură de curcan plesnind ca zmalţul de lucioase-s dragi şi, să nu cumva să le confundăm, cum facem noi de-obicei, meşcheri nevoie mare şi pişicheri berechet, cu momiţele cele de pe la gît, cînd nu ştim altceva decît a umbla cu chichiţe şi momiţe, zice-o vorbă, din zori pînă-n seară.
Nici c-am le putea zice altfel decît cu drăgălăşenie mîngîindu-le în dulcele graiu rumânesc.
Las aici o Baladă ca să mă răcoresc, O TENTAŢIE ! Celui care se joacă ades cu tocmai……….
Ballade
[ des contre vérités]
Il n’est soing que quant on a fain
Ne service que d’ennemy,
Ne mascher qu’ung botel de faing,
Ne fort guet que d’homme endormy,
Ne clemence que felonnie,
N’asseurence que de peureux,
Ne(e) foy que d’hommes qui regnye,
Ne bien conseillé qu’amoureux.
Il n’est engendrement qu’un boing,
Ne bon bruit que d’homme benny,
Ne riz qu’aprés ung cop de poing,
Ne lotz que debtes mectre en ny,
Ne vraye amour qu’en flaterye,
N’encontre que de maleureux,
Ne vray rapport que menterye,
Ne bien conseillé qu’amoureux.
Ne tel repos que vivre en soig,
N’oneur porter que dire « Fy »
Ne soy vanter que de faulx coing,
Ne santé que d’homme bouffy,
Ne hault vouloir que couardye,
Ne conseil que de furïeulx,
Ne doulceur qu’en femme estou[r]dye,
Ne bien conseillé qu’amoureux.
Voulez vous que ver(i)té vous dye ?
Il n’est jouer qu’en maladie,
Letre vrayë que tragedye,
Lasche[s] homs que chevalereux,
Orrible son que melodye,
Ne bien conseillé qu’amoureux.
François Villon
Cînd natura poetică şi zeflemeaua la români dau roade
Se-adună muşterii la cafeneaua balivernelor din urbe
Se-aud hohote de rîs şi băşcălii poante miştouri rîgîieli şi pîrţuri
Pînă tîrziu în noapte şi-adeseori chiar pînă-în zori spre ziuă
E-n toi petrecerea se bea sorbind şucar din halbe
Se muşcă clefăind din mitetei fierbinţi arşi bine la grătar
Şi se vorbeşte tare zgomotos sugînd dintre măsele scobindu-ne-ntre dinţi
Şi în nădragi în faţă făr’ ruşine şi di-napoi adînc mai abitir discret dar nu mereu
Sînt zoaie scurse moi febrile de ieri solid-lichide de-azi amorfe moi
Ori-şi-unde peste tot în pliuri şi unghere în cărţi şi-n biblioteci şi chiar
Acolo unde nu te-aştepţi, SIURPRAIZ ! să sari ca ars de spaimă de uimire
De joc tembel în rime ritmuri şi fumuri de-nalt gînd critic tributar de erudit
Trudit de vremuri de demult din alte vremuri ce cîteodată îmi zicea subtil, divers
Pervers şi sincer cu adevărat să nu mai stau pe-aici să nu mă irosesc să nu mă pierd
Să-ncerc o altă joacă mai grozavă-n acord cu parcă felul meu ghicit dintr-o ocheadă
De dincolo de peste gard din cîteva cuvinte scăpate aiurea de sub control cu şagă
Într-un anume fel cu-un sens discret special neclar pervers ambiguu opusul unui nou non-sens
Cum oare-am putea rămîne-aici mai mult de-un anotimp fără să ne asfixiem de tot
De rele, de îndulcorări oribil de-acre peste care s-a pus şi se tot pune zilnic
Direct din pungă zahăr pudră-un deget şi-ncă şi-ncă cu polonicul azi acră sare SULF dintr-un belşug BELCIUG anume SACRU scris SENS :……………….. SICRIU !