SOFTUL ROMÂN. La plus haute tour

  La  plus  haute  tour   „Doamnelor golance, domnilor golani, netrecuţi prin lance, încă, de ulani…“ Orişicît de chinui, nu ştii să-l continui:   întărită, lava-n crater taciturn, – cîntecu-ntru slava celui mai ’nalt turn ţi-a rămas nemai încheiat, din mai.   Fi’ndcă o petunie, pe pustii alei (13 iunie e chiar ziua ei), i-a ieşit în cale fluşturimii tale;   şi, cu iunie, luna lui Cuptor, şi ea, mîngîindu-i buna brună catifea, tandru şi sedus, ţi se va fi dus…   Azi, o zi de luni e dintr-un august cînd pragul lunii iunie ţi se-ntoarce-n gînd şi te rearuncă-n pregetosul „încă“:   Doamnelor golance, domnilor golani, netrecuţi prin lance, încă, de ulani, fie ca să mai zăboviţi în mai –   făr’ de-a trece, însă,-n Gemenii nefaşti: ci, cum lumea strînsă ca pentru un Paşti de azur şi aur, stăruiţi în Taur!   (mai; august 1990)