Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
SOFTUL ROMÂN. Molfologia (!) Curţii Constituţionale
- 31-08-2012
- Nr. 639
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 6 Comentarii
Ce que l’on conçoit bien s’énonce clairement Boileau Pe treptele Curţii Constituţionale (am în vedere numai scara principală, de care fac nu toţi curtenii uz, – restul intrînd/ieşind prin găuri mai discrete), gazetarii,-n zilele din urmă, avut-au parte de atîta grobianism încît le-ajunge, cred, pentru tot anul. Un grobianism (pe gratis) cu toptanul! Mai întîi, dicţiunea defectuoasă, elocuţia fără elocvenţă, necesitînd, la fiecare curtean, un logoped. – Şi „defectuos“ este, aici, un elegant eufemism, o politeţe (maximă) din parte-mi; iar „elocvenţa“, o aflare-n treabă. E anevoie, pentru ăl de-ntreabă, să obţină un răspuns inteligibil; nu unul, dacă-i vorba de-o duduie, curtenitor (de unde-atîta curtenie?), ci doar inteligibil, cum spuneam. Apoi, ochii (fie că au lupe, fie că-s delentilizaţi), care se uită în cu totul altă parte (cu privirea defocalizată, – ca să ne exprimăm cît mai savant), peste capetele gazetarilor din jur, cînd nu-i privesc ca pe-un mizer detritus, în timp ce gura molfăie (mono)silabe, fălcile macină din greu, ceva ce numai ele ştiu, gîtlejul pare abraziv aidoma unei bucăţi de şmirghel, iar apetitul conversaţiei mult mai scăzut decît al unui portar abia trezit din somn. Încît răspunsurile date-n scîrbă şi greu inteligibile, spusesem, s-ar cere subtitrate simultan. […]
Admirabilă, analiza Dvs psiholingvistică. Următorul paragraf e un veritabil coup de maître (era să zic… d’état!): „Semnul clar că trăim o luminoasă corectitudine politică este certificatul de handicap al preşedintelui CCR. E aproape orb – perfect pentru rolul de slujitor al Zeiţei Legate la Ochi.”
Je vous en fais mon compliment!
Eu ma refeream la autor nu la dumneavoastra
cand vorbeam de echidistanta !
dragule, „profesore”, am cetit & contributzia ta de pe un alt topic (fina, fina, chiar mi-a placut, s-o *bine shtii*!).
Cum am *chiar declarat*, io *incerc* a fi (in ciuda „aplecarilor” mele politice de *moment*, care-mi *dicteaza* cam asha: ca, *dreapta* pune la punct oeconomia, & ca * pa urma* vine „stanga” s-o impartzeasca), cat de cat „obectiv”.
Dand cam pan’ tatzi. Ceea ce, autorele, ma scuzi, n-o chiar face…Iar *modul* in care alege sa-shi esprime, sa zicem, s-o scrim, ” amicitziile politice” (ca, e doar dreptul dansului, ca al chiat tutulor), pe mine unu’ ma cam *dez-amageshte* intrucatva: ca-l shtiu *cat poate!
Numa’ fain, stai linishtit, ca *putem* fi pretini, in *ciuda* diferentzelor de opinii (chiar, cui ii pasa? – in afara celor cu un ego cat elefantu’?),
Nea Marin
De unde atata \”echidistanta\” Nea Marin ?
Este de preferat mai pe-aproape …
Daca tot va supara glasurile acelea „rugoase”, de oameni varstnici, ia puneti banda prin masina, cu glasul domnului
TONI GREBLA? -desigur : „sic”! – ca doar „le aveti” si cu latina?
Si, ” luatzi-va”, rogu-va si de „gramatica” dumnealui?
******************************************
Desigur, va scrie Nea Marin, care v-a promis ca nu va mai scrie semnandu-se „nea marin” . Si, v-arata ca *poate scrie* chiar „a la carte”…
Acuma revin, cu stilu-mi dija celebru (care oboseshte *chiar p-atata lume cat imi convine mie*): m-am prins de poanta, s-o bine shtitzi. Cea de la-nceput, cu topica aiurea.
Ca, inceputu’ era de *chiar maestru*. Urmarea, *urmarea* m-a cam dez-amagit…Ca-i *mult prea politica*. Io m-ashteptam, zau, din partea Dvs. – vedetzi? nu ma mai adresez cu „batrane” etc., ca-ntre prietini , nu de alta da’ am motive – la *altceva* decat la o pozitzie , sa-i spunem, s-o scrim, „echidistanta”.
C-asha m-shtept *io*: ca pozitzia cuiva pe care-l respect sa fie, oareshcat, oareshcat de putzin, *echidistanta*. Sigur, *desigur*: am luat & io partea unei partzi, cum *shtitzi*.
Dar, sa o *bine shtitzi* (ca *nu cred* ca ma cetitzi cum va chiar cetesc io & e *chiar normal*): am „dat”, indeobshte &-ntrunii &-ntraltzii. C-o *chiar merita*, cu *totzii*!
No ghine, sanatate, shi-un an bun ,
Nea Marin
„Eu, după mine, referendumul trebuia anulat”
Prima intenţie discursivă era „Eu cred că”. A fost instant anulată de una forţînd ambiguitatea: După mine… E opinia unui non actant, a unui martor neutru la procesul referendumului. E mai subtilă decît „Eu cred” fiindcă „După mine” insinuează o părere fără greutate, una care n-a contat în luarea deciziei CCR.
Final deschis: votul judecătorului respectiv putea fi şi pentru şi-mpotriva anulării referendumului întrucît nu părerea personală (nicidecum „credinţa” personală) contează. Acolo – la CCR – operează o forţă inconturnabilă, impunîndu-se în pofida oricărei intime păreri, credinţe, convingeri.
Ca-n Scrisoare pierdută – Pristanda către Caţavencu: Altele am eu în sufletu’ meu… Pentru ca acelaşi, în momentul culminant (al adunării electorale) să-nchidă brutal protestul public al lui Caţavencu: Curat neconstituţional dar umflaţi-l!
Sufletul slugii Puterii e curat neconstituţional. Nici o legătură cu concevoir, bazat pe raisonner (a gîndi, cu nuanţa a gîndi just).
Iată perenitatea conflictului dintre datorie şi pasiune. Datoria cere să faci ceea ce crezi că e just; pasiunea – să faci ceea ce e bine. E clar că just şi bine sînt antagoniste pînă la antinomic. Datoria ţine de concu (conceput-concept, obiectiv pe măsura forţei intelectuale contextuale); pasiunea – de binele strict personal (subiectiv pînă la hedonism, dac nu pînă la narcisism – chiar).
De unde, a fi just e a nu-ţi vrea binele. Motorul psihologic al lui „a-ţi vrea binele” este phryk@. Logic consecutiv, discursul e aparent incoerent, insinuează viguros imbecilitatea. Imbecilitatea e bună, nu e blamabilă, nici condamnabilă, e genetică – normală, cumva. Sigur, e handicap dar tocmai de aceea e tratată cu discriminare pozitivă – imbecilii sînt protejaţi, au drepturi în plus faţă de neimbecili, dată fiind neşansa genetică.
Potrivit acestei concepţii înalt-corecte-politic, spartanii trebuia să arunce de pe stînci copiii normali, şi să-i păstreze pe cei greşiţi (schilozi, cretini, diformi).
Semnul clar că trăim o luminoasă corectitudine politică este certificatul de handicap al preşedintelui CCR. E aproape orb – perfect pentru rolul de slujitor al Zeiţei Legate la Ochi.
Cu noi, omenirea face saltul de a la a deveni obiectiv, la a te naşte obiectiv. Dacă aceasta-i linia justă a devenirii, în următorii ani vom avea nobelizaţi doar dintre autişti. Iar Poezia va fi kakophonie, maestre.