SOFTUL ROMÂN. Ping & Pong

  Ping & Pong   Pour les enfants & pour les raffinés Era un cuplu: Ping & Pong, pe yaht (dar nu se poate spune de ce). Jucau ping-pong (din gleznă şi din coate;   dacă spun gleznă, mă refer la glezna mîinii [drepte sau stîngi – depinde de reper]), dar ce sărea, în trepte,   era nu mingea, ci un ou, căci cuplul era unul monozigot: un singur ou ouîndu-l*, şi doar unul.   Pong era fratele lui Ping, de-aceea în albastru se îmbrăca, iar ea în pink (ce e mai puţin aspru   la pipăit); în bleu marine adică, pe cînd sor-sa se îmbracă în rozmarin…  Jucau, sfidînd entorsa,   de parcă, ambii ar fi avut poignée de fier la mînă, şi alta n-ar mai fi avut de făcut zilnic… Pînă   ce Ping cea roz şi-albastrul Pong, premonitivi aceştia, au spus c-aud în ei un gong ce prevestea primejdia   unui cutremur submarin urmat de un tsunami necruţător – cînd nici „Amin!“ n-ai timp să spui, nici „Maaami!“ – Ştii ceva Ping, îi spune Pong, ne-am înşelat pesemne; ia loc, mai bine, în şezlong şi nu mai crede-n semne   (în orice semn), – un zvon de […]