Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
SOFTUL ROMÂN. Pocinoagele limbei
- 06-12-2013
- Nr. 702
-
Şerban FOARŢĂ
- Rubrici
- 7 Comentarii
Dagher(e)otipurilor (cu expunere atît delungă, că înaintea obiectivului deschis trebuia sa rămîi tablou minute-n şir – morţii sau muribunzii, ca, între alţii, Frédéric Chopin, fiind optimi, ca şi peisajul, pentru poză) – dagher(e)otipurilor, aşadar, heliominiaturilor în sepia, ce le-au succedat celor dintîi, ca şi altor tehnici imortalizante le lua, treptat, la bîlciuri, locul fotografia la minut: „Zîmbiţi, va rog!“ şi gata… Ceac-pac, cum, încă, se zicea pe-atunci. Ce fericire pe ibovnicii săraci (săraci fiind cam trei sferturi din ibovnici). Numai că Ăl de Sus se îndurase, dîndu-le-n dar fotografia la minut: o poză ca asta era ieftină ca braga… Draga de ea, Rozsi era din secuime (Székelyfőld) şi slujnică la un maior din capitalie, căruia Gheorghe Gheorghe-i slujea ca ordonanţă. Ce va fi fost o ordonanţă o ştim din definiţia-rebus argheziană: o „fată-n casă sub drapel“! Ceea ce n-o împiedica nicicum pe Rozsi să-l îngăduie, în patul ei, pe Gheorghe Gheorghe. Gheorghe Gheorghe-i amintea de Jozsi, cu care Rozsi se iubise-n satul lor, mai înainte să-şi ia lumea-n cap, de răul sărăciei lucii, căutîndu-şi izbăvirea în Regat. Mare noroc pe Rozsi că, la gară, fusese întîmpinată de un şogor, honved şi el în Bucureşti, iar nu de vreun codoş aborigen… […]
După câte-mi dau eu seama, trebuie să fiţi tânăr, foarte tânăr… Ce şi-ar putea dori mai mult un, eventual, „străunchi” al dvs, – cum îmi spun mie însumi, la rubrica „Tandem”, în poezia „A”?
Vă mulţumesc.
Vă mulţumesc findcă-l citaţi pe R. K.
Dar, în ceea ce-l priveşte pe Narcis, optim nu este să-l vedem sub unghi moral; optim, în cazul său, e unghiul de vedere… optic!
Faina istorioara, cu schepsis si tate cele. Genul ultrascurt pare sa se raspandeasca iute pe net, data fiind graba din ce in ce mai mare sub care ne ducem traiul, noi, cei din secolul vitezei. Dar o zabava ca aceea care ne permite sa gustam asemenea delicatese cu iz interbelic tot mai gasim, spre cinstea noastra de cetitori internautici. La mai multe!
„Era Narcis vanitos? O fiinţă vană se poate vedea pe sine însăşi? Nu priveşte ea mai degrabă pe lângă sine? Aşa cum arcaşul prost trage pe lângă ţintă, la fel priveşte şi cel vanitos pe lângă sine. El nu vede decât imagini de sine. El trăieşte din imagini, şi imaginile îi sunt hrana. Iar asta se poate vedea pe chipul celui vanitos. De aici natura moale a acestuia, caracterul neformat, nematurizat, încurcat, vid, rău chiar, dur, unghiurile şi tranziţiile rele. Iar prin asta, prin latura care apare când prea slabă, când prea dură, când încrezută, când încurcată, este el legat de duşmanul şi fratele său, vicleanul, cel ce nu vrea decât lucruri, decât ceea ce poate apuca. Nici acesta nu nimereşte şi de aceea în chipul lui există de asemeni vidul, slăbiciunea, confuzia şi răutatea. Abel a fost dorul, iar Cain viclenia, şi amândoi erau fraţi şi fii ai aceluiaşi tată. Narcis n-avea nici un frate. Narcis nu s-a văzut pe sine însuşi, ci a văzut în oglinda apei, deasupra căreia îşi înclinase chipul, Frumuseţea şi Desăvârşierea, şi de ele s-a lăsat înghiţit. Aşadar, el nu era vanitos. Aşadar, trăia într-o lume fără vanitate.” (Rudolf Kassner)
Inca o data, multumiri pentru primire si pentru provocarea pe care am descoperit-o in acest mic adaos (adica: ma intreb daca povestea aceasta a fost suficient valorificata in pedagogie, pentru demontarea nefericirilor mai mici sau mai mari ale copiilor)
Încă o dată, mulţumiri pentru mesaj!
Un mic adaos: Narcis, tot uitându-se la sine, se şi uită,-ntr-un târziu, pe sine, ca unul ce a devenit un ALTUL, + sombrând, iată de ce,-n oglinda apei…
Ioi, domnule, nici cu gandul nu m-am gandit vreodata la verbul asta, a se uita cu asemanarea lui a (se) privi. Faina idee. Numai ca taman cand credeam ca e rost de gluma imi dau seama ca in copilarie am avut pe cineva care intrebuinta forma „uita-te” pentru „priveste”. Si ma duce gandul acum intr-o zona a programarii neurolingvistice: tot repetandu-mi-se in viata de zi cu zi, cu intentii bune in scopul educatiei mele timpurii, pesemne ca m-am uitat eu pe mine si n-am stiut…Am cazut pe ganduri. M-ati pus pe ganduri.